Donka – Cehov pe post de momeala contorsionata

0
201

Dacă te consideri un iubitor al teatrului rus, Cehov este poate cea mai bună momeală pentru a te lăsa prins în mrejele unui spectacol, iar când un regizor promite o reinterpretare a lumii acestuia prin dans contemporan, acrobaţii, muzică, pantomimă, jocuri de lumini şi proiecţii, curiozitatea şi aşteptările cresc.

Treptat, vei descoperi cât de uşor este să topeşti biografia şi memoriile unui dramaturg într-o legendă cu tentă onirică, de parcă el nici n-ar fi existat cu adevărat decât atunci când personajele sale urcau pe scena unui teatru. Înainte de a fi un artist sfredelitor, dar nelipsit de compasiune, tânărul Cehov a vrut să devină medic, apoi pescar meditativ, iar clopoţelul de la capătul undiţei se traduce în limba lui prin Donka, de unde vine şi numele spectacolului creat de regizorul elveţian Daniele Finzi Pasca împreună cu trupa lui gata să înveţe limba celor din sală, pentru a-i atrage într-un dialog năstruşnic. 

Contrar aşteptărilor, Donka – O scrisoare către Cehov nu include trimiteri directe la piesele şi povestirile artistului, dar poţi simţi prezenţa lui prin îmbinarea dintre fragilitate, candoare şi melancolie. Dacă, totuşi, vrei să-i găseşti cu orice preţ fantoma în spectacolul regizat de Finzi Pasca, trebuie să laşi căutarea înţelesurilor de-o parte şi să intri în atmosfera unei feerii nostalgice, în care se trece de la culorile vibrante şi gălăgioase la cele albe şi delicate, pentru a le permite prezenţelor feminine să execute mişcări unduitoare, învăluindu-le în aura unei graţii nelumeşti, de năluci având o strălucire tristă. De fapt, Cehov este doar un pretext pentru o meditaţie legată de fiinţa umană ca personaj şi despre vechea ei relaţie cu teatrul care limpezeşte suflete. Despre acest Cehov ascuns în fiecare vorbeşte regizorul, pe care vrea să-l scoată afară, ca un pescar ce foloseşte contorsiuni suprarealiste şi arta pe post de nadă pentru emoţiile spectatorului.

Donkaîncepe cu giumbuşlucuri verbale şi coregrafice, într-un ton jovial ce îi poate irita pe cei care îl receptează pe dramaturg într-un registru grav. Continuă ludic, în culori vesele şi jocuri de lumini puternice. Apoi, treptat, coregrafia efervescentă se domoleşte, iar culorile decorurilor se dizolvă în nuanţe transparente, în timp ce interpretarea şi muzica devin răvăşitoare precum ultimele scene ale unei piese cehoviene.

Fragmente din biografia lui Cehov au fost re-create printr-un colaj ludic între umor, nostalgie, referinţe legate de literatura universală şi de istoria artei. Exista un Cehov chiar înainte ca însuşi Cehov să se fi născut, cam acesta pare să fie mesajul regizorului, şi nu e de mirare că spectacolul devine o acrobaţie plină de salturi în timp. Strania poveste despre trupa de teatru din castelul unui aristocrat, unde se strecoară aluziile ce trimit spre Trei surori, amintirile despre Sahalin şi despre văduva dramaturgului se împletesc, în asocieri ce par fireşti, cu obsesia căutarii sufletului, reflectată în secretul privind apariţia primului teatru, acolo unde lecţiile de anatomie erau considerate spectacole, aluzia la profesia de medic spre care tindea Cehov devenind un simbol al explorării afective.

Finzi Pasca transformă Donka într-un discurs vizual despre lumea teatrului şi, mai ales, despre nevoia de artă ca vis lucid în care se dezvăluie secretele fiinţei umane. Meritul spectacolului este acela de a trezi visătorul din tine prin descreţirea frunţii şi mărirea toleranţei faţă de fantezia deghizată în real, măcar pentru câteva zeci de minute. În cazul în care ai uitat de clasici, Donka îţi va face poftă de piesele şi de miniaturile din volumele de povestiri scrise de Cehov.

Spectacolul Donka este inclus în cadrul ediţiei din 2014 a Festivalului Naţional de Teatru.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here