Dulcele bar, de J.R. Moehringer – Alcool si povesti

0
668

Eșecul are mirosul pestilențial al unui mort lăsat în portbagaj. Oricât ai încerca să fugi de el, pornind la drum pe șosele ce duc spre un orizont zugrăvit înșelător în culori frumoase, nu vei scăpa de duhoarea aia îngrozitoare. Unii își găsesc refugiul în băutură, alții în droguri, sex, pariuri și distracții de toate felurile ce acoperă pe moment gândul paralizant al ratării. Publicans, dulcele bar din memoriile multipremiate ale lui J.R.Moehringer, era un sanctuar al viciilor cultivate ca panaceu pentru sufletele rănite.

Viciul autorului este povestea și ca un Dickens modern dar mai amuzant, autorul scrie un coming of age a la David Copperfield plin de personaje ce-și țipă ofurile și își trăiesc dramele și bucuriile așezați la singurul lucru sigur din viața lor, tejgheaua plină de urmele paharelor și banii puși la dispoziția barmanilor de dinainte de a te îmbăta. Unchiul Charley, pariorul ce trăiește meciurile de box cu intesitatea unui război pe viață și pe moarte, Bob polițistul, matahala blândă cu o slujbă violentă și un secret, Bobo, Colt, Joey D, Cager, Stinky, Săifutpuiule și peste toți, tronând în capul barului ca un patriarh misterios cu un veșnic surâs de Cheshire, Steve patronul. Toți aceștia sunt pentru tânărul cu un tată specialist în a spăla putina, și cu credința sinceră că nu poți câștiga o ceartă cu o femeie decât  dacă îi pui o pernă pe cap, o gașcă de tați pe care îi studiază în încercarea de a-și răspunde la întrebarea ce bântuie creierul oricărui posesor de testosteron și păr pe piept: Ce înseamnă să fii bărbat?

Publicat prin 2005, când Moehringer avea 41 de ani, acest volum amuzant de memorii îi oferă oportunitatea de a încerca să găsească un sens unor întâmplări, ce pe moment probabil că nu însemnau nimic sau păreau să însemne totul. În perspectivă, și acum cunoscând mecanismele unei povești, ele capătă o coerență narativă ce îl ajută să facă pace cu trecutul – epilogul scris după evenimentele din New York de la 9/11 este o reverență făcută personajelor, barului și orașului – dar și să înțelegă cum a ajuns să fie persoana din prezent, un jurnalist câștigător al premiului Pulitzer, deși perioada de până în 25 de ani, cuprinsă în Dulcele bar, este una marcată de o serie de oportunități irosite pe plan profesional sau personal. 

Dulcele bar este profund ancorată în dragostea pentru cărți a autorului. Dragoste cultivată în copilăria acestuia de doi librari ciudați, ce trăiau încă la 35 de ani cu mamele lor și se îmbracau cel puțin excentric, speriați de oameni, dar îndrăgostiți de lectură. Ascunși în depozitul librăriei aceștia îl iniațiază pe micul învățăcel în tainele ficțiunii și de atunci modul în care acesta vede lumea se schimbă complet. Nimeni nu este doar el, ci este ca (Steve este ca Jay Gatsby, Sidney iubirea din facultatea ce îi sfărâmă inima ca Daisy Buchanan, Joey D ca Hemingway), cartierul Manhasset redevine East Egg, numele dat de Fitzgerald în Marele Gatsby, bărbații care au grijă de el îi aduc aminte de Baloo și Baghera, Publicans este în sine un mare roman american, iar băutura ce curge în valuri, o muză pentru personajele ce îl populează și între care J.R. se simte cel mai confortabil: Vorbitori elocvenți, artiști ai vrăjelii, povestitori iscusiți.

Maturizarea este adusă de o moarte, o moarte ce distruge spiritul dulcelui bar și îl face pe Moehringer să-și aducă aminte de versurile lui Yeats: Un bețiv e un om mort/ și toți morții sunt beți. Excesul duce la dispreț de sine și vinovăție, iar poveștile se transformă în coșmaruri puternic alcoolizate, urmate de o mahmureală permanentă. Oboseala pune stăpânire pe corp și minte, o capitulare precoce în fața vieții. Dar o figură luminoasă, mama, îl ghidează spre ieșirea din negură și-l trimite într-o călătorie de înfruntare a demonilor, tatăl, având ca recompensă găsirea unei identități proprii.

Este o carte despre eșec, dar și despre înverșunare, despre dezamăgire ca mod de a învăța, ce te lasă cu mesajul că trebuie să ne mințim pe noi înșine din când în când, să ne spunem că suntem capabili și puternici, că viața e frumoasă și munca grea va fi răsplătită și apoi trebuie să încercăm să facem minciunile să devină realitate.

 

 

  

Editura Publica, 2013

 


 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here