El Ángel Exterminador sau joaca de-a Dumnezeu

0
1570

Cu greu poți surprinde istețimea și plasticitatea capodoperei suprarealiste a lui Luis Buñuel, El Ángel Exterminador într-o recenzie. Filmul e poate cea mai savuroasă satiră la adresa convențiilor superficiale urmate obsesiv de burghezie. Absurdul e resimtit ceva mai subtil, dar nu lipsește câte o demonstrație fățișă de non-sens, care te scutură când te-ai atașat prea mult de firul logicii.

Filmul urmărește un grup de prieteni – persoane foarte bogate, cu statuturi sociale înalte – invitați la un dineu în casa unuia dintre ei, situată prevestitor pe strada Providenței. Înaintea cinei, servitorii – cu excepția majordomului, cel mai "civilizat" dintre aceștia – găsesc motive aleatorii să părăsească reședința, în ciuda protestelor gazdei. 

La un moment dat, târziu în noapte, invitații "decid" să rămână, îmbătați de atmosfera de lenevie și delăsare colectivă, iar dimineața spiritul de turmă persistă, spre exasperarea gazdelor. În scurt timp, toți cei rămași, incluzându-l pe majordom, descoperă însă că nu pot trece (dintr-un motiv ezoteric) pragul camerei în care adormiseră înghesuiți cu câteva ore înainte. Iar de aici, începe o paradă a umanității în cele mai urâte ipostaze ale sale.

E de menționat că El Ángel Exterminador a fost o dezamăgire pentru Luis Buñuel. Deși a avut mână liberă, el a simțit că s-a autocenzurat în tratamentul personajelor: într-o variantă refăcută, și-ar fi condus personajele "până la canibalism și lupte până la moarte, pentru a arăta, poate, că agresiunea e [o trăsătură] înnăscută [ființei umane]."  Pentru invitații perfect burghezi, însă, intimitatea adusă de conviețuirea forțată – până la a respira aerul contaminat de mirosurile corporale ale celorlalți – e un prag mai greu de trecut chiar decât măcelul.

De la prima "umilință", suferită de bărbații care cu greu suportă să renunțe la sacouri de față cu ceilalți, se ajunge inimaginabil mai jos. Absurditatea ritualurilor de care se agață personajele pentru a face față situației e de-a dreptul ilară; aproape că îl simți pe Buñuel însuși râzând, din modul în care alege să reprezinte subiecte sensibile, ca practicile masonice sau ezoterismul Cabalei.

Jucându-se cu aceste constructe colective, Buñuel expune magistral in El Ángel Exterminador fragilitatea personei sociale și cât de dependentă e în realitate de confortul fizic și psihic. 

Comicul situațional, elementele suprarealiste (nu oricine obișnuieste sa poarte în geantă animale moarte) și disperarea personajelor se încheagă excelent, făcând din  El Ángel Exterminador un film care nu trebuie ratat.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here