Elegbara – Borges in Brazilia

0
381

Imaginează-ţi un Borges născut într-o favelă de la marginea oraşului Rio de Janeiro, unde, printre găşti, cuţitari, femei blamate sau traficanţi, mai circulă nestingherite şi legendele aduse de sclavii africani, prin acel nepotolit apetit pentru istorioarele exotice, de nepătruns precum vegetaţia încâlcită din pădurile locuite de strămoşii capturaţi. Pentru a-ţi stimula imaginaţia, Alberto Mussa, una dintre noile voci ale ficţiunii braziliene şi un bun cunoscător al riturilor creole, strânge primele încercări de a scrie proze scurte în volumul Elegbara. Volumul poate fi considerat de amatorii călătoriilor interculturale drept o replică stranie la cel prin care a debutat Borges – Istoria universală a infamiei. Doar că-n locul unor delincvenţi feroce, în cartea brazilianului vei găsi nişte răufacatori zeificaţi, aflaţi între lumea reală şi cea magico-religioasă. Ei sunt amatori de ritualuri africane şi fini cunoscători ai miturilor ce bântuie memoria colectivă după ciocnirea dintre conchistadori, băştinaşii de pe coastele sud-americane şi captivii aduşi de pe tărâmuri africane.

Elegbara este numele unuia dintre zeii misterioşi venerati pe coastele vestice ale Africii. Evocarea lui într-una dintre cele zece povestiri ale acestui volum reflectă fascinaţia lui Alberto Mussa pentru influenţa culturii din ţinutul abanosului. Această cultură este încă vie în Brazilia, dacă luăm în considerare şi personajele secundare din cărţile unui alt mare scriitor din ţara carnavalului, Jorge Amado, care, printre urmaşii coloniştilor cu pretenţii burgheze strecoară personaje pitoreşti gata oricând să iniţieze ritualuri spectaculoase ce îşi au rădăcinile in inima junglei africane. De fapt, în aproape toate cărţile scrise de Alberto Mussa există un amestec irezistibil între realismul ce redă viaţa localnicilor înghesuiţi în favele şi evadarea în supranatural prin invocarea unor fantome ale trecutului colonial şi a unor legende ce-ţi dau fiori prin îmbinarea erotismului cu brutalitatea.

Când apelează la zestrea mitologiei africane, Alberto Mussa dovedeşte că poate fi un bun urmaş al prozei scurte în stilul marelui zeu argentinian Borges. Reuşeşte să-ţi dea iluzia că poate dinamita graniţa dintre ficţiune şi realitate, astfel încât să-i transforme pe zeii şi eroii din legende în protagoniştii unor poveşti verosimile, anulând discordanţa ostentativă, în ciuda originii fantastice a protagoniştilor. Dacă îţi place să călătoreşti prin ficţiune sau pur şi simplu doreşti să amesteci suspansul unei intrigi poliţiste cu elementele realismului magic, Elegbara poate fi o alegere bună, mai ales datorită acelui talent de povestitor ghiduş al lui Alberto Mussa. Prozele sale îţi permit să intri într-un spaţiu pe cât de misterios şi tentant, pe atât de înfricoşător. Şi tocmai datorită modului de a stăpâni mijloacele prin care poate jongla cu fricile ancestrale ale umanităţii, cu arhetipurile şi erudiţia specifică unui antropolog, reuşeşte să creeze o lume halucinantă. Dar este o lume capabilă de a se camufla ingenios în real, astfel încât ajungi să confunzi miturile cu istoria oficială. Sub masca exoticului, autorul brazilian a strâns puroiul din rănile deschise ale colonialismului şi le-a transformat într-o pastă fertilă din care a plămădit eroi mitici pripăşiţi la periferia oraşelor braziliene, descântători, vraci, dar şi legiuitori şi regi excentrici.

Toate cele zece povestiri topesesc istoria oficială în cuptorul imaginarului fără limite, la fel de torid precum clima Braziliei, ce transformă datele concrete într-un spectacol halucinant care te face să simţi ritmul febril al universului din care fac parte ciudatele personaje. Urmaşii sclavilor africani şi faimosul rege portughez dat disparut în expediţiile contra maurilor devin vecini în furnicarul din mintea lui Alberto Mussa. Povestirile sale creează breşe în real, care duc spre o lume ce păstrează cu încăpăţânare acele rădăcini amestecate ale culturii sud-americane, a cărei memorie respectă atât legendele senzuale, cât şi miturile sângeroase, ce năvălesc peste lumea neîmblânzită a favalelor, unde se scurg alături de fărădelegi, superstiţii şi mituri contemporane povestite pe la colţuri atunci când se găseşte câte un cadavru al cărui ucigaş nu pare a fi din lumea reală.

Citind Elegbara descoperi un tărâm acaparant unde segregarea legată de culoarea pielii nu mai există. Aici toţi sunt adoratorii unui imaginar ce îi devorează cu aviditate şi care devine unicul reper fix al unei realităţi inegale, întrerupte de crăpături care lasă le vedere fantasticul misticismului african.

Editura Univers, 2015

imagini: http://shafir.info/plain/brazil~san_paolo~favela.htm/www.gofundme.com

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here