Et si on vivait tous ensemble? – viata de la sfarsit de viata

0
541

Cum e viața la vârsta a treia, care sunt provocările şi bucuriile ei și, mai ales, cum faci faţă problemelor şi neajunsurilor inerente? Mergând pe aceeaşi linie pe care se înscrie şi The Best Exotic Marigold Hotel, îndrăznind să opteze pentru personaje principale care nu sunt tocmai la prima tinereţe, Et si on vivait tous ensemble? (Hai să trăim toţi împreună!încearcă să ofere răspunsuri dintr-o perspectivă sinceră (dar nu neapărat profundă), tandru-ironică, pragmatic-optimistă, asupra vieţii de la sfârşit de viaţă.

Povestea este simplă: cinci prieteni aflaţi la vârsta la care grădinăritul şi colajul cu pozele nepoţilor sunt activităţi predilecte vor decide că în loc să meargă la azil, ar fi mai sănătos şi mai rentabil pentru toată lumea să aducă azilul la ei acasă; mai sănătos, până la proba contrarie. Deoarece lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pentru că locatarii vin fiecare cu bagajul său, şi la propriu şi la figurat: Annie Colin (Geraldine Chaplin), cea care îşi pune casa la bătaie pentru concretizarea ambiţiosului plan, are o căsnicie nu tocmai ideală, apele fericirii conjugale fiind agitate în mod frecvent de personalitatea scăpărătoare a soţului Jean, fost activist.

Probleme cu starea mentală a consortului are şi personajul interpretat de Jane Fonda, Jeanne: acesta, Albert (Pierre Richard) suferă de Alzheimer, iar singurul său mod de a ţine evidenţa celor petrecute este notarea lor sistematică într-un carneţel de care este nedespărţit. Nici Jeanne nu se află într-o situaţie mai fericită, fiind grav bolnavă (dar făcând faţă situaţiei prin umorul dezarmant de care dă dovadă, în special în momentul când se duce să îşi achiziţioneze un sicriu pe care şi-l doreşte…colorat şi nonconformist). Grupul nu ar fi complet fără personalitatea de craidon a lui Claude(Claude Rich), cel care nu îşi refuză micile bucurii ale vieţii, chiar dacă acestea se dovedesc a fi periculoase pentru sănătate.

Când cei cinci îşi pun planul în aplicare, li se va alătura Dirk, studentul la etnologie care va găsi inspiraţie pentru doctoratul său în experimentul grupului. Tabieturile, defectele şi idiosincrasiile fiecăruia, împreună cu inevitabilele secrete şi greşeli din trecut care ies la suprafaţă, vor transforma coabitarea într-o aventură nesperată.

Punctul forte al Et si on vivait tous ensemble?este, evident, distribuţia. Personajele împrumută din naturaleţea şi şarmul de care dau dovadă Jane Fonda, Geraldine Chaplin, Pierre Richard, fiind foarte uşor de îndrăgit. Reconfortantă este şi viziunea care nu menajează (spre deosebire de The Best Exotic Marigold Hotel), prezentând ca atare realităţile existenţiale tipice senectuţii –  totuşi, unele momente şi replici din film sunt forţate. Insistenţa pe latura erotică și dialogul tras pe alocuri de păr, adaugă lui Et si on vivait tous ensemble? o dimensiune hipercomercială studiată, stăruitoare, care îl face inegal cu sine.

De asemenea, perspectiva per ansamblu este întrucâtva limitată, personajele par superficiale, întoarse la o adolescenţă care, deşi fermecătoare şi amuzantă pe ecran, e neconvingătoare la o privire mai atentă şi care te lasă cu mai nimic în materie de impresii odată cu finalul filmului. Apropo, acesta este de apreciat – emoţionantă, fără a cădea într-un patetic gratuit, scena finală care îi reuneşte cumva pe toţi ridică ştacheta, pătrunzând pe un teritoriu ceva mai apropiat de autentic şi de artistic decât restul peliculei.

Cu toate acestea, comedia îşi atinge scopul, provocând râsul, fie acesta un pic amar pe alocuri, fiind sinceră şi amuzantă fără a-şi propune să revoluţioneze cinematografia.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here