Exceptionalii, de Malcolm Gladwell – De ce nu suntem cu totii Steve Jobs?

0
816

Una dintre întrebările cele mai frecvente în interviurile cu scriitori este cea legată de rutina de scris. Ideile vin dis de dimineață? În miezul nopții? În timp ce stați atârnat cu capul în jos și scrieți cu limba? Răspunsul la întrebarea asta e apoi aplicat de legiuni cu creierul încins de viitorul lor luminos pe piața literară. De ce revine întreabarea asta? Pentru că vrem să aflăm cum a ajuns să aibă succes un anumit scriitor. E oare ceva ce mănâncă, un caiet în care își notează visele, sau poate un anumit brand de pix. Când le încercăm pe toate și totuși nu dăm următorul Război și pace, ne descurajăm și dăm vina pe talent. El îl are, eu nu.

Malcolm Gladwell pornește la drum în Excepționalii (Outliers) cu o teorie de bun simț: talentul nu e nicidecum de ajuns. Dar nici IQ-ul, un anumit proces repetat ani întregi zilnic, ziua în care ne-am născut, moștenirea genetică sau clasa socială din care provenim. De fapt poveștile analizate în carte – tare diverse, de la Bill Gates și The Beatles până la jucătorii de hockei din Canada- arată că este nevoie de toate cele de mai sus plus ceva coincidențe fericite.

Coincidența timp-spațiu-naștere, la care face referire autorul, dă o nouă definiție sintagmei: viața nu e dreaptă. Viața e mai degrabă un meteorit căzut din cer. Dacă ai norocul să fii exact la locul potrivit, la momentul potrivit, purtând hainele potrivite, ținându-te de mână cu persoana potrivită, s-ar putea să cadă exact lângă tine, să-l vinzi și să fii bogat ca Bill Gates. Dar cel mai probabil, dacă faci parte din majoritate, o să te izbească fix în față și o să trebuiască să-ți vezi de drum mai departe cu un ochi umflat, o durere constantă de cap și grăbindu-te să ajungi la televizor unde să te uiți la cel care tocmai a încasat un porcoi de bani sau premiul Nobel pentru roca lui din spațiu.

Unul din capitole se numește Regula celor 10000 de ore și nu este pentru leneși. Cam atâtea ore de muncă fac diferența dintre un tip ok la jobul lui și cineva excepțional la ceea ce face. Beatles au cântat 10000 de ore în cluburi de striptease din Hamburg înainte de a ajunge celebri. Mozart la fel, bine, el fără partea cu striptease-ul. Billy Joy, programatorul responsabil de Unix și Java, și-a tastat miile de ore pe orice computer a reușit să găsească, la fel Bill Gates, Steve Jobs și alți magnați din Silicon Valley.

De câte ori ați trecut peste o gură de canal și v-ați întrebat? De ce sunt capacele gurilor de canal rotunde? Niciodată? Ah, credeam că sunt singurul. Dar totuși încercați să vă dați un răspuns, acum că am ajuns la discuția asta. Gata, vă dați bătuți? Rezolvarea este: pentru că așa nu poate cădea înăuntru. Dacă ar fi avut o formă rectangulară și l-ai fi înclinat, acum aș țipa asta de undeva de sub pământ în timp ce câțiva șobolani ar ronțăi la picioarele mele. Încă ceva, dacă nu ai răspuns rapid, ia-ți gândul de la o carieră la Microsoft. Nu suntem destul de inteligenți. E una din întrebările de la interviurile lor de angajare. Dar am văzut cu toții reclamele. Apple all the way!

Legat de asta, cel mai interesant studiu prezentat în carte este cel al lui Lewis Terman. Un psiholog de la Stanford University care și-a petrecut întreaga existență academică recrutând din rândul elevilor americani copiii cu un IQ peste medie. Apoi i-a studiat ca pe niște termite într-o colonie dintr-un acvariu de sticlă. Nici măcar nu e formularea mea, e a lui, își numea subiecții Termite, ceea ce spune ceva de spre IQ-ul lui. Cand a început studiul, ce susținea că poți calcula inteligența matematic și în felul ăsta poți prevedea cu foarte mare acuratețe viitorul succes al unui om, Trenan a devenit celebru. Dar cu trecerea timpului, toată teoria s-a dărâmat ca un castel de cărți. Foarte puține dintre termitele lui geniale au ajuns să ocupe o poziție centrală în societate. Un IQ de 120 e minimul pentru a fi considerat de o inteligență peste medie, dar după el mai multe puncte în plus nu o să facă absolut nici o diferență. E ca în baschet, dacă ai până în 1,70 înălțime, nu prea o să ai șansa să joci profesionist, dar de aici încolo înălțimea nu mai este neapărat un factor care să facă diferența.

Creativitatea, inteligența socială, modul în care ne raportăm la autoritate în funcție de clasa socială sau etnia din care provenim, aceştia sunt factori care fac diferența dintre un geniu neînțeles și un excepțional de succes.

Păcatul cel mai mare pe care îl săvârșește Malcolm Gladwell este cel al generalizării. Editorialistul de la New Yorker are o teză și nu îi e frică să o folosească. Chiar dacă asta înseamnă să forțeze diverse mici sondaje și date, mai mult sau mai puțin relevante, în găurile din pereții argumentelor sale.

Dar Malcolm Gladwell este pentru științele sociale, ce este Stephen Hawking pentru fizică. Statisticile, sondajele, studiile academice sunt atât de distractive în mâinile lui încât devii brusc interesat de niște subiecte ce nu ți-au trecut niciodată prin cap, ca de exemplu importanța pragmaticii limbajului în cabina unui avion coreean. E știință învelită în ambalajul strălucitor al unor povești bine documentate și bine scrise.

        

                                              Editura Publica, 2013

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here