Faces Places (Visages Villages) – Doi artisti pe care i-ai vrea si pe strada ta

0
1431
foto: http://oneworld.ro/2018/l/en/faces-places-447/

Faces Places (Visages Villages), prezentat în premieră naţională în cadrul One World Romania 2018, merită din plin toate laudele care i s-au adus, de la Cannes până pe continentul Oscarului.

Visages Villages este un film de-a dreptul încântător, cu şi despre oameni frumoşi din generaţii diferite, care te inspiră în timp ce îţi dau şi ţie o felie generoasă din pofta lor viaţă. Iar definiţia omului frumos din acest film include dorinţa de a se bucura de creativitatea şi originalitatea ce se cer neapărat împărtăşite prin formele de artă ce transformă satele şi oraşele uitate sau zonele industriale dezolante în experimente vizuale jucăuşe.

Documentarul nominalizat la Premiile Oscar, care va intra în cinematografele din România pe 29 iunie 2018, redă întâlnirea fructuoasă dintre doi oameni creativi – o mare cineastă (Agnes Varda) şi un enigmatic artist urban (JR). Împreună transformă zidurile în fresce inedite, ce îi scot din anonimat pe oamenii obişuiţi. Ei vor în primul rând să te facă să vibrezi, să apreciezi frumuseţea clipei şi a lucrurilor considerate efemere dar care pot lăsa impresii de neşters. Îţi vor plăcea ideile lor dacă la rândul tău eşti un căutător de poveşti aflate între două lumi: una a naturii ce a refuzat să se predea în faţa timpului, cealaltă a peisajelor industriale care abia aşteptau timpul pentru a-l domina, apoi pentru a se lăsa devorate de el până la stadiul de ruină.

Văzând ce pot face o mare cineastă devenită un simbol al modernizării filmului francez în era lui Godard şi un artist contemporan nonconformist îţi vine să aduni o gaşcă de oameni veseli şi plini de idei pentru a umple de culoare şi desene simpatice toate zonele cenuşii, abandonate şi neprietenoase din oraşul tău. Visages Villages nu numai că îi redă spectatorului încrederea în puterea lui de a-şi înfrumuseţa oraşul, de a redefini spaţiul public, asupra căruia să îşi pună amprenta, dar îi reaminteşte şi de puterea creativităţii de a conecta oameni diferiţi. Filmul devine astfel o pledoarie nu doar pentru arta murală urbană, ci şi pentru legătura vitală dintre această formă de exprimare a creativităţii, manifestul transformator şi memoria oraşelor, a cartierelor părăsite sau a comunităţilor date uitării.

foto: www.festival-cannes.com

Cinefilii îndrăgostiţi de inconicii regizori Nouvelle Vague se vor declara vrăjiţi de manifestul vizual, ludic şi optimist al lui Agnes Varda. Jucând rolul artistului intrat în ultima perioadă a vieţii, însă la fel de surprinzător ca în anii tinreţii, cineasta le oferă admiratorilor ei bucuria de a o regăsi la fel de modernă şi dornică de a capta energia şi prospeţimea degajate de ideile artistice progresiste. În Visages Villages îşi arată acea latură a personalităţii ce o face să semene cu genul de copil pus pe şotii, ori de câte ori îi dă replica mult mai tânărului JR.

foto: Rollercoaster PR

Visages Villages mai poate fi considerat şi un road trip luminos pentru visătorii care nu pot respira fără artă. Agnes Varda şi JR ating toate corzile sensibile ale neobosiţilor aflaţi mereu în căutarea unor locuri care să-i inspire, fie că este vorba de peisaje în care lumina permite nişte întâlniri cromatice uimitoare, sau de clădiri abandonate ce respiră stranietatea ce-şi aşteaptă artiştii contemporani să o absoarbă, să o transforme. În acest documentar arta se transformă şi transformă. Descoperi o formă de artă plină de umor, melancolie, ghiduşie şi dorinţa de a-i face nemuritori pe anonimi, chiar şi atunci când ea însăşi nu se poate sustrage efemerului.

Succesul şi valul de simpatie trezit în rândul spectatorilor se datorează şi transformării acestui documentar într-un road trip, deoarece imaginea artistului rătăcitor, ce trăieşte la intensitate maximă fiecare clipă şi fiecare întâlnire cu anonimii pe care poveştile de viaţă îi scot însă din anonimat, face apel la nevoia fiecăruia de a i se confirma existenţa unor oameni calzi şi plini de umor duios, ce pot înfrumuseţa lumea în care trăim. Pentru a infrumuseţa această cu ajutorul oamenilor pe care îi întâlnesc, regizoarea Agnes Varda şi artistul urban JR nu au nevoie decât de o dubiţă şi de culori.

Dubiţa se transformă într-o cabină foto pe durata călătoriei prin ţinuturile pitoreşti sau industriale ale Franţei. Oamenii sunt invitaţi înăuntru pentru a fi fotografiaţi. După fotografiere, imaginea ia forma unei picturi murale datorită ideilor lui JR, care transformă străzile oraşelor în galerii de artă dedicate celor ce le însufleţesc – locuitorii. Rezultatul: o imagine ce face o pictură aparte dintr-un om pierdut în aglomeraţia colectivă. Este o pictură expresivă, candidă şi plină de umor, demnă de a fi postată pe site-urile şi paginile de Facebook dedicate artei urbane ce le permite locuitorilor să îşi revendice mult mai creativ spaţiul public.

foto: Rollercoaster PR

Timp de aproape 90 de minute simţi că sala de cinema devine un orizont deschis, o galerie în aer liber. Un oraş minier ce şi-a trăit gloria în alte vremuri şi în care au mai rămas puţini devine dintr-un loc dezolant o expoziţie vie de chipuri. În locul clasicelor pânze sunt folosite casele de cărămidă ajunse ţinta dezvoltatorilor imobiliari ce vor să rupă zona de trecutul industrial. Pe zidurile acestor locuinţe, Agnes Varda şi JR imprimă chipurile dârze, aprige şi uneori melancolic-duioase, în care abrutizarea celui ce înfruntă întunericul terifiant din adâncul minei dispare şi îi face loc expresivităţii ce invită la descoperirea nuanţelor sufleteşti şi la compasiune. Tranformând şirul de case într-o galerie de street art, ai vrea să întrebi dacă nu cumva JR şi Agnes Varda au vrut să contracareze mitul celui abrutizat din romanele naturaliste. Prin zidurile transformate în spaţiu de expunere, Agnes Varda şi JR restaurează demnitatea pierdută a unei lumi.

foto: Rollercoaster PR

Nu doar spaţiile industriale abandonate devin sursa de inspiraţie pentru cei doi artişti,  ci şi locurile vii. Spectatorii vor vedea ingeniozitatea celor doi când se hotărăsc să transforme într-o frescă neconvenţională povestea angajaţilor dintr-o companie. Privind această pictură murală, unii şi-ar imagina o nouă formă de team building sau de întărire a relaţiei de ataşament dintre omul actual şi locul de muncă. Nu sunt uitate nici femeile ce au acceptat joburi atipice pentru ele. Unele dintre cele mai simpatice şi orginale fresce sunt cele dedicate angajatelor de pe şantierul naval din Le Havre. Este vorba despre acele femei care manevrează utilaje dificile şi care nu se tem să îşi asume responsabilităţi ce implică riscuri. Acestea îţi păstrează feminitatea într-o lume despre care se spune că este potrivită doar pentru forţa şi determinarea bărbaţilor. Feminitatea lor este celebrată de Agnes Varda şi de JR în picturile murale ce transformă aspectul monoton al unui şantier într-o galerie veselă şi primitoare.

foto: https://www.cineman.ch/en/movie/2017/VisagesVillages/gallery.html

Documentarul Visages Villages este demersul unor artişti care vor în primul rând să te facă să vibrezi, să apreciezi frumuseţea clipei şi a lucrurilor efemere care pot lăsa impresii de neuitat. Îţi va plăcea dacă la rândul tău eşti un căutător de poveşti aflate între două lumi: una a naturii ce a refuzat să se predea în faţa timpului, cealaltă a peisajelor industriale care abia aşteptau timpul pentru a-l domina, apoi pentru a se lăsa devorate de el până la stadiul de paragină.

foto: https://www.cineman.ch/en/movie/2017/VisagesVillages/gallery.html

Având informaţii despre identitatea artistică a celor doi protagonişti, ai putea să te aştepţi la un contrast între o lume veche şi alta nouă, cu viziuni diferite asupra menirii unui om creativ. Însă contrastul dintre generaţii se dovedeşte a fi de fapt o colaborare şi o simbioză creativă reconfortantă pentru cinefilii fascinaţi atât de generaţia lui Godard, cât şi de noile direcţii ale artei contemporane. Îţi dai seama de talentul de a se reinventa al regizoarei devenite celebră datorită filmului Cleo de 5 a 7 abia când o pui alături de un artist nonconformist al zilelor noastre, ce ia cu asalt zidurile pentru a schimba oraşele, făcând din zonele dezolante adevărate galerii, accesibile tuturor. Acest artist se numeşte JR şi este cunoscut datorită artei sale ce transformă chipurile anonimilor în portrete supradimensionate expuse pe zidurile din Kenya, Brazilia, Paris ori New York.

Interesată de arta lui JR, al cărui chip enigmatic îi aminteşte de bunul ei prieten Godard datorită ochelarilor fumurii la care JR nu vrea să renunţe (ochelarii îi apără aura de mister), Agnes Varda îţi demonstrează că marii cineaşti nu şi-au trăit gloria doar într-o anumită epocă apusă, fiind capabili de a se reinventa prin înţelegerea şi reinterpretarea personală a unor stiluri noi. Când străbate Franţa-n lung şi-n lat alături de JR, într-o dubiţă ce devine o cabină foto, Agnes Varda captează acea plutire a frumuseţii în clipa efemeră ce aşteaptă chipuri memorabile, aşa cum făceau şi colegii ei în filmele Nouvelle Vague. Chipurile sunt fotografiate, apoi sunt transformate de JR în portrete supradimensionate pe care le imprimă pe zidurile caselor abandonate, pe hambare, pe şantiere navale sau pe construcţiile industriale.

foto: Rollercoaster PR

Tot ce le-ar părea un moft locuitorilor ostili în faţa artei contemporane ce transformă spaţiul public într-un teren de joacă, plin (uneori) de culori ţipătoare, devine în acest documentar magie şi nostalgie. Agnes Varda transmite voluptatea acelei nostalgii ce rămâne după clipele petrecute în inima unui peisaj/spaţiu care îţi promite iluzia unui paradis atemporal regăsit, apoi lăsat în urmă, Tot la astfel de loc se reîntoarce şi Agnes Varda, pentru a-i povesti pişicherului JR cum şi-a descoperit ea pasiunea pentru artele vizuale fotografiind nuduri masculine în decorul straniu al unor case părăsite (vei vedea fotografii de artă impresionante, realizate în anii primelor ei filme).

Întâlnirea cu JR, un artist reprezentativ pentru noua generaţie, mai este folosită de Agnes Varda şi ca pretext pentru a crea discret o punte necesară pentru memoria colectivă, între prezent şi un trecut al căror artişti vizionari şi-au pus amprenta asupra viitorului. Trecutul este revizitat prin aluzii pline de candoare şi nostalgie ce aduc în prezent o scenă antologică din filmul Bande a part, regizat de Jean-Luc Godard. Aşadar, poţi spune că filmul aduce nu numai pe ecran, ci şi în faţa lui, două generaţii de cinefili. Unii sunt adepţi ai vizionarismul imaginat de artiştii actuali, ceilalţi suspină precum nişte îndrăgostiţi după filmele din anii ’60, la care mulţi artişti ai prezentului încă se mai închină, recunoscându-le puterea de a deschide toate acele drumuri fertile prin abordarea neconvenţională a subiectelor ce incită interesul oamenilor din toate timpurile.

Citeşte şi articolul 6 filme actuale care te invită la o hoinăreală prin oraş

Top filme de călătorie – pentru drumeţii curajoşi

6 filme actuale care te invita la o hoinareala prin oras

Top filme de calatorie- Inspiratie pentru drumetii curajosi

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here