Femeia din Orient Express – Agatha Christie in ipostaza calatoarei luate prin surprindere

0
1681

Scriitoarea Lindsay Jayne Ashford are talentul de a născoci descrieri ademenitoare, ce te scot din prezentul personal pentru a te arunca în cel aparţinând unor personaje din alt secol. Iar prezentul celor trei protagoniste ale romanului, care se intersectează în Orient Express, este unul cât se poate de ofertant pentru cine visează la peripluri ce străbat mai multe culturi şi continente.

Lanţul evenimentelor întinse pe două continente este prelungit de încercarea celor trei personaje feminine de a începe o nouă viaţă într-un loc unde reputaţia şubrezită să nu le mai prindă din urmă. Pentru a putea ajunge la destinaţia îndepărtată ce le promite o viaţă nouă, ele aleg luxosul Orient Express. Călătoria lor te poartă din oraşele istorice ale Europei tocmai la ruinele din Mesopotamia readusă la suprafaţă de arheologii interbelici…după ce schimbi mai multe mijloace de transport odată cu fusul orar.

Parcurgând romanul despre călătoria Agathei Christie spre Bagdad ai impresia că urmăreşti scenele unui film de epocă având suspansul unui thriller cu decoruri specifice anilor ’20. Printre aceste decoruri se strecoară exuberant culorile unor locuri exotice şi mesajele despre importanţa complicităţii feminine la începutul emancipării. De fapt, această complicitate feminină ţesută de cele trei protagoniste aparţinând unor tipologii diferite (contradictorii chiar) devine adevărata sursă a secretelor dătătoare de suspans, nu descoperirea unei crime. Încercarea fiecăreia de a le înţelege pe celelalte descifrându-le tacticos enigmele transformă simpla curiozitate indiscretă într-o anchetă.

Prin romanul Femeia din Orient Express, Lindsay Jayne Ashford reuşeşte ce îşi propune de fapt orice regizor de filme cu decoruri interbelice şi vehicule de lux ce amintesc de eleganţa de altădată: să îţi dea impresia că te urci într-un tren al timpului ce te scoate din actualitate şi îţi permite evadarea într-o epoca idealizată. Elementele ce întreţin atmosfera de epocă sunt la fel de importante pentru autoare cum sunt şi detaliile care alimentează misterul nelipsit dintr-o carte despre Agatha Christie. Te vei simţi precum un pasager din Orient Express, printre doamne ce se îmbrăcau de la Chanel, apoi te vei da jos, vei trece graniţa otomană şi vei lua un alt tren care te va lăsa în Damascul anilor ‘20. Vei traversa Damascul pe cămile. Te vei lăsa îmbătat de mirosul puternic al uleiului de trandafir invadat de mirosul picant al mirodeniilor. Vei avea parte de un răsfăţ de şeic la hammam şi vei pleca mai departe, cu promisiunea unui răsărit în nuanţe hipnotice admirat dintr-o barcă plutind pe Tigru, care te poartă spre nişte ruine vechi de mii de ani de lângă Bagdad. Lăsând în urmă şi Bagdadul, ajungi la ruinele din Ur, ale căror mistere şi comori pot rivaliza cu ale marilor piramide egiptene.

Autoarea nu uită nici de fascinaţia cititorului pentru universul feminin interbelic, eliberat de vechile cutume rigide. În conturarea personajelor feminine ale romanului – Agatha Christie, Katharine (o pictoriţă nonconformistă pasionată de arheologie) şi Nancy (o tânără despre care ţi se dă de înţeles că ar fi nimeni alta decât amanta soţului Agathei) – vei regăsi trăsăturile femeilor emancipate şi pline de şarm pe care le admiri în imaginile sau în reclamele vintage din anii ’20. Aceste personaje ce întruchipează idealul feminin interbelic sunt scoase din mediul lor – cafenelele pariziene ori saloanele rafinate londoneze – şi aruncate într-un Orient arab unde se întâlneau aprigii şefi de trib, spionii, aventurierii ce puneau la cale răscoale împotriva coloniştilor britanici şi arheologii ce descoperiseră impresionantele vestigii ale Mesopotamiei. Călătoria Agathei te poartă prin camerele secrete ale templelor şi palatelor asiro-babiloniene şi prin siturile arheologice unde au fost găsite unele dintre cele mai vechi scrieri ale omenirii.

Femeia din Orient Express îţi oferă exact ce îţi doreşti de la un roman de atmosferă, despre o călătorie ficţionalizată a unei Agatha Christie devenite personaj. Vei avea parte de suspans. Te vor lua prin surprindere nişte răsturnări de situaţie provocate de pericolele apărute într-un ţinut exotic plin de tulburări politice, de secrete mai mult sau mai puţin şocante şi de iubiri dezgropate odată cu bijuteriile preţioase ale unor aristocrate din Mesopotamia. Nu lipsesc nici personajele seducătoare care nu sunt ceea ce pretind a fi.

În ciuda atracţiilor promise de falsele mituri despre exotismul arab, personajul Agatha Christie nu îşi dorea o simplă călătorie pentru hrănirea fanteziilor despre un Orient-butaforie. Ea nu căuta plăcerea exprimată de modelele ce pozau lasciv pentru falsele scene de harem reproduse în atelierele pictorilor europeni. Agatha încerca să lase în urmă amintirile despre un mariaj încheiat cu scandaloasele articole de presă despre infidelitatea soţului şi despre încercarea ei de a-l recâştiga înscenându-şi dispariţia.

Romanul oferă genul de lectură al cărui scop este acela de a te invita la evaziune. Dacă te laşi ghidat de intenţiile autoarei, vei avea parte acea evaziune redată perfect de scenele în care treci de la ritmul alert al unei vacanţe cu peripeţii în ţinuturi îndepărtate la trândăvia unei amiezi dogoritoare, de care scapi printr-o siesta într-o căsuţă situată aproape de o pădure cu palmieri de pe malul Eufratului. Astfel, vei avea impresia că ai devenit, la rândul tău, un însoţitor al Agathei Christie în peripeţiile din ţinuturile babiloniene.

Până să ajungi la scenele care eliberează adrenalina, vei fi plimbat prin Damascul anilor ’20, unde siluetele occidentalelor cochete erau purtate lent de cămile pe străzile cotropite de vânzătorii ambulanţi, ce le îmbiau cu porţii înmiresmate de kebab servit cu sos de cireşe negre, condimentat cu scorţişoară şi amestecat generos cu fistic. Descoperi Bagdadul cupolelor turcoaz şi al grădinilor de pe malul Tigrului, văzute de pe terasa hotelului unde s-a cazat Agatha Christie. Din Bagdad ajungi pe dealurile pline de livezi ce ascund unul dintre cele mai frumoase temple ale kurzilor, apoi te trezeşti în cel mai vânat sit arheologic din faimosul Ur (unul dintre cele mai vechi oraşe ale omenirii).

Specializată în criminalistică, Lindsay Jayne Ashford este receptivă şi la dorinţa cititorului de a se bucura de o poveste cu situaţii imprevizibile, desfăşurată în decorurile unui exotism aşa cum era el reprezentat în perioada interbelică. Astfel, vei avea parte de scene ce măresc pulsul, strecurate printre descrieri îmbietoare ale unui pitoresc vizual-olfactiv reprezentând oraşele din spaţiul arab, în perioada în care occidentalul aventurier se lăsa copleşit de opulenţa orientală.

Descrierile ce fixează un decor potrivit pentru dezlănţuirea secretelor (devoalate brusc) anunţă prezenţa celui de-al patrulea personaj al romanului: abundenţa orientală. Este o abundenţă receptată cu toate simţurile. Risipa detaliilor condimentează voluptuos atracţia pentru poveştile fabuloase despre vechile civilizaţii. Scriitoarea a reuşit să îţi transmită fascinaţia interbelicului pentru vestigiile civilizaţiilor exotice, scoase la suprafaţă de arheologii ce ţineau primele pagini ale publicaţiilor, adesea rivalizând cu staturile de cinema în vânzarea unor istorii de viaţă despre faraoni sau regi babilonieni, care alimentau imaginarul vesticului.

Romanul poate fi receptat diferit, în functie de preocupările cititorului. Dacă vrei o lectură antrenantă precum un film de aventuri cu tentă detectivistă, va trebui să aştepţi până când Agatha Christie ajunge la Bagdad. Aici, se lasă ademenită de Katharine, tipologia femeii interbelice îndrăzneţe (şi o altă călătoare din Orient Express), care o invită insistent la situl arheologic din Ur. Dacă eşti interesat mai degrabă de lumea afectivă şi de interacţiunile personajelor feminine (mai ales că două dintre ele sunt rivale), vei avea parte de scene în care pericolul, dezamăgirile şi insecuritatea inspirată de străbaterea unui ţinut necunoscut sudează relaţiile dintre protagoniste, obligându-le totodată să dea cărţile pe faţă.

Conştientă de rezervele unor cititori pe care un astfel de roman îi face să anticipeze o lectură facilă, bună pentru zilele petrecute la plajă ori într-o călătorie epuizantă cu un tren mult prea lent, autoarea introduce şi câteva detalii inedite despre populaţia kurdă ce trăia pe dealurile de lângă Mosul (în Irak). Aceste detalii vor fi mai ales pe placul celor dornici de a descoperi lucruri noi despre populaţii ce trăiesc în ţinuturi mai puţin cunoscute în spaţiul occidental.

Vei opri la un moment dat lectura pentru a căuta informaţii despre populaţia kurdă Yazidi, cunoscută mai ales datorită impresionantului sanctuar Sheikh’Adi, de la Jebel Sinjar. Îţi vor stârni curiozitatea detaliile picturale despre sanctuarele kurde, cu ale lor legende năucitoare şi elementele decorative reprezentând animalele mitologice – unele înspăimântătoare, altele de o frumuseţe răpitoare, cum este păunul din argint şi pietre preţioase. Aceste detalii sunt momeala perfectă pentru a-i convinge să continue lectura şi pe cei ce strâmbă din nas ori de câte ori dau peste romane de atmosferă ce imită filmele de epocă având nişte decoruri exotice, ingrediente specifice romanelor detectiviste îmbinate cu mesaje despre solidaritatea feminină în timpul unor crize sentimentale.

Citeşte şi Femeia inventată – O adori sau o deteşti

Femeia cu Părul Roşu – Poveştile şi legendele preferate ascund profeţii

Femeia inventata – O adori sau o detesti

Femeia cu Parul Rosu – Povestile si legendele preferate ascund profetii

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here