Femeia inventata – O adori sau o detesti

0
817

Femeia inventată nu te captivează (doar) printr-o temă veche de când lumea – teama obsedantă a femeii de a nu mai fi considerată dezirabilă după o anumită vârstă – pusă într-un context actual: societatea acaparată de reţelele de socializare şi avantajul oferit de acestea în construirea unei identităţi false. Romanul scris de una dintre cele mai citite şi îndrăzneţe autoare franceze – Camille Laurens – ajunge să ţi se bage pe sub piele mai ales datorită personajului feminin.

Claire, protagonista romanului, devine memorabilă prin varietatea impresiilor şi trăirilor oglindite de cititor. Te năuceşte prin stările ce exprimă o dorinţă sexuală capabilă să provoace o furtună în propriul psihic. Te amuză prin deciziile ei impetuoase, dacă eşti cinic. Te invită la compasiune exploatându-ţi calităţile empatice. Te scârbeşte prin gesturile şi acţiunile disperate, prin care încearcă să posede un partener mult mai tânăr. Te uimeşte prin francheţea autoanalizei. Te atrage prin inventivitate şi prin concluziile sofisticate despre lupta inegală dintre femei şi bărbaţi în (re)cucerirea tinereţii veşnice prin erotism. Pe cât de rapid îi poate seduce pe anumiţi bărbaţi prin argumentele ce fac din ea o femeie vulnerabilă înzestrată cu un mare potenţial sexual pus la dispoziţia amantului, pe atât de repede îi poate speria pe cei ce se tem de întâlnirea cu o astfel de femeie în viaţa reală, uşor de luat drept o psihopată carismatică.

Subiectul cărţii – obsesiile unei femei ce şi-a fabricat o identitate virtuală falsă pentru a-l ademeni pe bărbatul dorit – este unul suculent şi ofertant. Atrage prin ancorarea dramei feminine în realitatea zilelor noastre şi prin amestecul dintre minciunile întortocheate şi potenţialul exploziv sau imprevizibil al urmărilor. Dar este totodată un subiect care poate respinge şi păcăli un cititor, făcându-l să evite romanul din cauza acestui subiect mult prea analizat într-o manieră picant-senzatioanlistă.

Ai crede că s-au epuizat toate abordările originale privind modul în care tehnologia şi reţelele de socializare interferează cu viaţă privată, uneori perturbând echilibrul afectiv. Însă Femeia inventată nu te plictiseşte. Dimpotrivă, este un roman care te face să-l citeşti pe nerăsuflate şi să-i apreciezi profunzimea, o profunzime afişată prin asocieri ingenioase de idei. Îţi vine să spui că Femeie inventată este un roman aşa cum doar o autoare din spaţiul francez putea crea: şlefuind feminitatea ispititoare şi erostismul prin expunerile extravagante ale sondărilor introspective şi printr-o pasiune declarată pentru lecturile controversate şi psihanaliză. Camille Laurens îşi transformă protagonista într-un labirint de mărturisiri, dorinţe şi concluzii alambicate despre cuplu şi percepţia socială asupra războiului dintre sexe.

Personajul feminin ce îşi povesteşte o relaţie amoroasă trecătoare, dar care i-a lăsat urme adânci, împarte cititorii în două tabere. Unii vor empatiza cu latura fragilă a lui Claire, chiar dacă nu-i aprobă toate acţiunile. Alţii, dimpotrivă, vor considera că a primit ceea ce merită orice femeie care îndrăzneşte să traiască intens după ce a trecut de prima tinereţe. Ei o vor considera pe Claire o nebună de legat, o neghioabă penibilă, o manipulatoare periculoasă, un vampir ce vânează puşti la vârsta la care ar fi trebuit să-şi accepte situaţia de femeie ce se apropie de bătrâneţe. Dar ce a făcut Claire încât să câştige simpatia sau compasiunea unora, şi dispreţul altora? Ce fac multe femei care nu-şi refuză dorinţa sexuală şi nu vor să se îndrepte spre cimitirul stafiditelor, pe care depăşirea vârstei de 45 le-a lăsat fără libidou: s-a îndrăgostit de un bărbat mai tânăr. Un bărbat cu minte de adolescent şi egoul unui seducător narcisist.

Din relaţia cu amantul mai tânăr nu se alege doar cu momente de voluptate şi de inspiraţie. Ea se trezeşte asaltată de toate efectele unei relaţii toxice: autodevalorizarea, nivelul scăzut al stimei de sine, dependenţa emoţională, suspciunea şi neîncrederea în propriul farmec. Emoţiile incandescente se revarsă într-un puhoi, alimentat de fluctuaţia atenţiei şi a dovezilor de afecţiune din partea masculului dezirabil şi de momentele în care se simte lăsată baltă. După zilele de chin, în care îi caută prezenţa exclusiv datorită disponibilităţii ei sexuale fără pretenţii afective suplimentare, amantul cu psihic de adolescent şi orgoliu de macho nu îi dă semne că ar vrea să o includă în evenimentele importante din viaţa lui. Nici măcar în cele împărtăşite cu prietenii virtuali de pe Facebook. Claire ar vrea să-l spioneze, dar el a refuzat să-i devină prieten pe Facebook, deşi în viaţa reală au depăşit rapid statutul de simpli amici.

Pentru a-şi putea urmări iubitul nestatornic, protagonista va alege o cale ocolitoare. Îşi va crea o identitate falsă, pentru a-l păcăli pe Chris, cel mai bun prieten al iubitului ei. Va deveni prietena virtuală a lui Chris, folosindu-se de identitatea unei tinere având origini portugheze şi visuri de artistă. Noua ei identitate este momeala perfectă pentru Chris, la rândul său un artist fotograf în căutarea unui succes ce întârzie să vină. Falsa identitate îl atrage imediat pe Chris. Dar seducătoarea mincinoasă ajunge să fie la rândul ei sedusă. Îl trimite pe amantul ei în plan secund şi devine obsedată de prietenul acestuia, de care dorea doar să se folosească.

Avatarurile protagonistei ce oscilează între luciditate şi obsesie sunt dezvăluite în prezenţa unui psihiatru. Acesta devine la rândul său captivat de ea. Poate fi considerat singurul bărbat ce îi poate oferi atenţia la care tânjea febril, apreciindu-i şi mintea de intelectuală sofisticată, dependentă de literatură. În compania lui, protagonista îşi dezvăluie nu doar obsesiile, ci şi gândurile complicate, devenite un arsenal prin care îi poate atrage pe cei fascinaţi de femeile inteligente. Iar Claire, în ciuda rătăcirilor ce o pot face să pară labilă, este fără doar şi poate o femeie profundă atunci când analizează societatea, propria minte şi relaţiile amoroase. Are şarmul eruditei ce-şi rafinează apetitul sexual. Oferă argumente ce-i dezarmează interlocutorul care ar vrea să o critice. Din când în când, în situaţiile insuportabile, devine şi autoironică. Dar, mai presus de toate, Claire te intrigă prin luciditatea observaţiilor psihologice şi a introspecţiei. Este o luciditate ce sporeşte pe măsură ce, paradoxal, ea se lasă în voia dorinţei ieşite din matcă, a obsesiilor distructive.

 Modul în care protagonista îşi analizează stările în prezenţa unui psihiatru este imprevizibil. Este când ironică şi sfidătoare, gata să se ia şi să ia totul în râs, când răpusă de apatie şi copleşită de propria dramă. Exact când aveai impresia că romanul scris de Camille Laurens devine unul clişeistic şi facil, intervine perspectiva psihiatrului. El este a doua voce a romanului şi te surprinde uluitor.

Prin impresiile psihiatrului, autoarea mai adaugă un detaliu ce vine să răstoarne verdictele (mai mult sau mai puţin contondente la adresa lui Claire) şi perspectiva cititorului cu 360 de grade. Astfel, o vei aprecia pe Camille Laurens datorită unui talent special de a-ţi juca feste prin intermediul răsturnărilor de perspectivă. Răsturnările sunt demne de un regizor ce schimbă identitatea personajului ce filtrează evenimentele, de la o scenă la alta. Modul în care îşi construieşte romanul şi mai ales raportul dintre ficţiune şi realitatea exterioară te obligă să-i recunoşti abilităţile de autoare ce se poate juca derutant cu mintea cititorului, aşa cum o face şi protagonista ei.

Deşi este un roman în care bărbaţii sunt cei păcăliţi de protagonistă, modul prin care scriitoarea o face să-şi exprime angoasele, fanteziile şi dezamăgirile ajunge să-i manipuleze de fapt pe cititori, mai ales pe cei de gen feminin. Femeia inventată alimentează opiniile misandrelor despre bărbaţii descrişi caricatural şi despre societatea nedreaptă cu femeile captive într-un corp perceput ca îmbătrânit. Cuvintele lui Claire devin o meditaţie asupra feminităţii în societatea contemporană, trecută prin teoriile psihanalitice interpretate insolit şi prin istoria literaturii. Camille Laurens îşi iubeşte personajul feminin şi vrea să te convingă şi pe tine să îi ţii partea, să îi împărtăşeşti opiniile sau, dacă nu eşti de acord cu ele, să îi acorzi circumstanţe atenuante. Şi (aproape că) reuşeşte, printr-o scriitură la fel de seducătoare şi persuasivă ca înşelătoarea ei protagonistă.

Dincolo de o poveste răvăşitoare – care nu se transformă într-una pilduitoare despre atracţie şi autodistrugere – descoperi un tribut adus cuvântului transformat în literatură. Există în acest roman o legătură, la fel de plină de voluptate, între feminitate, literatură şi erotism.

Editura Nemira, 2017

Citeşte şi The Handmaiden – Două asiatice de-o dată, copleşitoare şi periculoase chiar şi pentru unul de-al lor

Cărţi despre Ele, scrise de Ei

13 romane de dragoste apărute în ultimii ani, pe care să nu le ratezi

The Handmaiden – Doua asiatice de-o data, coplesitoare si periculoase chiar si pentru unul de-al lor

Carti despre Ele, scrise de Ei

13 romane de dragoste aparute in ultimii ani, pe care sa nu le ratezi

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here