Fericirea inainte de succes (?)

0
10688

Cum ar fi dacă am bifa fericirea înainte de a fi oameni de succes? Să amânăm ascensiunea rapidă atunci când vine la pachet cu efectele unei epuizări ce ne taie pofta de viaţă? Unii ne spun că se munceşte mai cu spor dacă ne place tot ceea ce facem, iar alţii, dimpotrivă, ne încurajează de pe margine când alergăm spre succes, afirmând că merită orice sacrificiu.

Fericirea poate facilita atingerea succesului, susţine profesorul Emma Seppala de la Universitatea Stanford. În cartea The Happiness Track, citată de publicaţia Business Insider, Emma Seppala oferă şi o altă perspectivă asupra obsesiei pentru succes, care a persistat în societatea anglo-saxonă, fiind încurajată de părinţi, profesori şi mai ales de angajatorii în căutare de cărbuni proaspeţi şi ieftini. Din păcate, spune aceasta, angajaţii aleg să pună succesul înaintea fericirii. Aşadar vor să parcurgă invers drumul, alergând mai întâi după rezultatele ce i-ar propulsa cât mai sus, sperând să atingă astfel mult-visata fericire.

Successaholism is the new Workaholism. Dependenţa de rezultate a dus la inventarea unui nou termen ce rimeaza cu workaholism. Și anume successaholism. Oamenii căzuţi în capcana successaholism-ului seamănă cu acei consumatori de substanţe care promit atingerea stării de bine. Odată ce s-au dus efectele acestei doze, încearcă disperaţi să facă rost de alta, şi de alta, şi de alta, pentru a se putea simţi iar bine, deşi nu-şi pot defini fericirea, pe care o reduc la senzaţiile unei plăceri de moment. Aşa este şi cu atingerea unui rezultat. Odată savurată victoria, mulţi oameni aflaţi în căutarea unei afirmări în plan social şi profesional au impresia că nu au obţinut îndeajuns de multe rezultate pentru atingerea succesului menit să le aducă fericirea. De aceea se avântă în alte provocări, ajungând mai degrabă la epuizare (burnout) decât la fericire.

Dezvoltarea biologică ne poate sabota. Suntem construiţi în aşa fel încât să obţinem plăcerea devenind receptivi la orice realizare, oricât de mică ar părea, deoarece bucuria atingerii acestui rezultat este asociată cu eliberarea dopaminei, un neurotransmiţător ce devine responsabil pentru producerea stării asociate plăcerii. Seppala aminteşte concluzia unei cercetări prin care s-a descoperit că oamenii ce lucrează mai mult, implicându-se în realizarea sarcinilor dificile, au parte de o mai mare cantitate de dopamină eliberată în acea parte a creierului răspunzătoare cu obţinerea unei recompense. Aşadar, creierul eliberează substanţa plăcerii ori ce câte ori mai bifăm un task dus la bun sfârşit, răspundem eficient la un mail urgent sau terminăm raportul având un deadline (aproape) imposibil de respectat.

Combaterea oboselii

Successaholism-ul devine cu atât mai periculos cu cât este asociat numărului mare de stimuli care bombardează creierul în fiecare zi, ducând la ispita multitasking-ului. Multitasking-ul, la care aspiră mulţi angajaţi, nu este susținut de stadiul de dezvoltare a creierului, “programat” să se concentreze asupra unei singure sarcini. Seppala ne recomandă să începem renunţarea la successaholismul-ul care ne oboseşte (mai ales la nivel emoţional) prin renunţarea la multitasking.

Câţiva paşi simpli de urmat:

Evitarea unor stimuli veniţi din mediul exterior, cum ar fi volumul telefonului mobil care anunţă un nou mesaj, pentru a nu consuma resursele atenţiei.

Prioritizarea activităţilor (şi) în functie de importanţa emoţională. N-ar trebui să ne simţim vinovaţi că am ales o activitate mai puţin importantă pentru succesul profesional, cum ar fi mersul la film alături de prieteni sau la un târg de carte, în detrimentul unor articole despre bursă, atâta vreme cât înseamnă un pas mare pentru confortul nostru emoţional.

Evaluarea importanţei unui rezultat pentru starea de bine, prin întrebarea Am nevoie cu adevărat de acest rezultat pentru a mă simţi bine azi?

Trăieşte aici şi acum, în ciuda planurilor pe termen lung. Pentru a reduce nivelul de stres, este nevoie să arunci la gunoi toate acele acţiuni care nu îţi ameninţă planurile pe termen lung, dar odată supraevaluată importanţa lor, ajung să îţi consume energia de zi cu zi. Dacă întârzierea ducerii la bun sfârşit a unui task nu are consecinţe grave, poţi lucra într-un ritm care să îţi permită şi relaxarea.

Bucuriile mici ale vieţii. Nimic nu reduce goana după succesul definit de alţii aşa cum reuşesc micile momente în care ne îndeplinim capriciile efemere, dar care pot înfrumuseţa fiecare zi. Nu ignora senzaţiile oferite de traversarea parcului în drum spre locul de muncă, alegând un drum mai lung, cafeaua de la începutul programului, concertul de chitară de la o ceainărie sau paginile din cartea preferată, la care ai tendinţa de a renunţa pentru a citi acele mailuri venite după încheierea programului şi despre care ştii dinainte că pot fi amânate.

Sursa foto: Nila Sivatheesan https://www.flickr.com/photos/star1671/

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here