Festivalul Enescu 2013 – Bisuri si ovatii pentru Yuja Wang si Pittsburgh Symphony Orchestra

0
521

În a treia zi de festival, la Sala mare a Palatului, publicul a remarcat repede plăcerea cu care solista Yuja Wang de doar 26 de ani a interpretat binecunoscutul și impetuosul Concert numărul 1 pentru pian al lui Ceaikovski. Personajele principale ale acestei seri au fost, pe lângă pianista Yuja Wang, dirijorul Manfred Honeck şi, bineînţeles, Pittsburgh Symphony Orchestra.

Tânăra pianistă chineză a eclipsat prin prezenţa scenică, tehnica impecabilă şi preţiozitatea cu care a interpretat de la primele acorduri Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în si bemol minor op.23 de Ceaikovski. Sunetul său plin, exactitatea ca de ceas şi sensibilitatea acută cu care a executat acest concert i-au convins și pe cei mai sceptici că într-adevăr aceasta este un talent. De la debutul său din 2005, Yuja Wang a cântat alături de multe dintre cele mai prestigioase orchestre simfonice ale lumii, printre acestea fiind cele din Statele Unite ale Americii (din Chicago, Boston, Cleveland, Los Angeles, New York, San Francisco), din Europa (Berlin Staatskapelle, din Londra, Paris) şi din Asia ( China, Japonia). De asemenea, şi dirijorii sub bagheta cărora a cântat sunt nume reprezentative: Daniel Barenboim, Claudio Abbado, Mikko Franck, Sir Roger Norrington, Pinchas Zukerman şi mulţi, mulţi alţii.

Nici orchestra nu a fost mai prejos, ba din contră, sunetul impecabil şi dialogul dintre aceasta şi Yuja Wang s-au aflat într-o sincronizare perfectă. Era și firesc ca notele bogate și calde al orchestrei din Pittsburgh să convingă.

Rămasă singură, în partea a doua a spectacolului, Orchestra Simfonică din Pittsburgh a interpretat Simfonia a 5-a în re minor op.47, compusă în 1937, tot de un rus, Dimitri Şostakovici. O simfonie cu pian, lungă, de aproximativ 50 de minute, în care cele patru părţi ale sale nu au plictisit, ba dimpotrivă, se simțeau în sală curiozitatea și anticipația acordului care va urma.

Manfred Honeck, austriac de origine şi care şi-a petrecut ani buni ca membru al Filarmonicii din Viena şi al Operei de Stat din acelaşi oraş, a demonstrat cât este de plăcut şi dificil totodată să ai în faţa ta o orchestră de amploarea celei din Pittsburgh. Eleganţa mişcărilor sale întâlnind energia şi vigoarea lor au arătat ce înseamnă să fii maestru dirijor. 

Sala mare a Palatului a fost neîncăpătoare și în această seară.  Bisurile şi ovaţiile de la final, dar şi entuziasmul artiştilor, au demonstrat că seara a fost una pe măsura așteptărilor și chiar mai mult.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here