Festivalul Enescu 2013 – Muzica nonconformista a Ansamblului Archaeus si a fluierului de politist

0
329

Sonorități dintre cele mai diversificate, colorate, nonconformiste chiar, conturate de Ansamblul Archaeus, aflat sub bagheta maestrului Liviu Dănceanu au trimis ascultătorii în povești muzicale proprii fiecărei compoziții în parte în seara de 2 septembrie la Ateneul Român.

Cei aproximativ o sută de auditori au pășit în ritmul alert al viorii, oboiului, clarinetului, fagotului, violoncelului, pianului și al percuției odată cu creația Muzică pentru Archaeus a compozitorului George Balint. Intervențiile solistice ale percuției stinse în dialoguri melancolice ale celorlalte instrumente, armoniile bizare specifice muzicii contemporane și împletirile sonore cu tentă folclorică, occidentală și religioasă (prin introducerea clopotelor) au pregătit publicul pentru ce a urmat. În contradicție cu începutul, finalul compoziției Muzică pentru Archaeus propune o atmosferă caldă, liniștită și delicată.

Întregul program ales de Ansamblul Archaeus pentru această seară a reprezentat un joc între creațiile ce alcătuiesc Strophen op. 107 a lui Michael Denhoff și ceilalți compozitori contemporani.

Strophen op 107 ( nr. 1, Geträumtes – für Martella)  a fost prima interpretare din această colecție și bineînțeles, a doua din program. O creație pentru oboi cu un caracter lent și o atmosferă de visare, în care dirijorul nu a avut niciun rol.

Triplum II a lui Ștefan Niculescu, cea de-a treia creație, a reunit întreg ansamblul. O adevărată compoziție contemporană pentru pian preparat (și nepreparat), clarinet și violoncel. Chiar dacă maestrul Liviu Dănceanu a lipsit din rolul său de dirijor, cei trei interpreți, atenți unul la celălalt își comunicau și își sugerau intrările, pentru ca interpretarea să fie una impecabilă. Caracterul agitat al acestei creații, atmosfera parcă de „scandal” muzical, acordurile nonconformiste și ritmul alert l-au debusolat pe ascultător, când, spre final, acestea s-au schimbat în nuanțe mici, în pianissimo, acesta neștiind dacă într-adevăr compoziția s-a încheiat.

A urmat nr. 11 B, Geläut für Günter Bialas din Strophen op. 107, a lui Michael Denhoff, pentru percuție și pian. O compoziție mică, fără dirijor, ce a creat o atmosferă de reverie și o încheiere pe măsură – enigmatică.

Schițe pentru un autoportret a maestrului prezent în sală, Dan Buciu, a reprezentat cea de-a cincea compoziție care a reunit întregul ansamblu sub bagheta dirijorului Liviu Dănceanu. Caracterul programatic, prin etichetarea celor cinci părți și numirea titlurilor acestora de către violonist la începutul fiecăreia au variat atmosfera întregului concert. Fiecare parte, și al său caracter propriu – partea I – ”Agitato” (bogată în texturi muzicale, mersuri ascendente și descendente bine conturate, în care începe și încheie percuția), partea a II-a – ”Pensieroso” (și ale sale sunete care parcă se târăsc de la o temă la alta și de la un instrument la altul), partea a III-a – ”Spiritoso” (parte veselă, jucăușă, unde clarinetul intervine cu maestuozitate), partea a IV-a – ”Negativo” (atmosfera melancolică este realizată pe rând de vioară, oboi, clarinet și fagot) și cea de-a V-a – ”Enigmatico” (cu ale sale sonorități întrebătoare, parcă curioase obținute din dialoguri între instrumente).

A urmat Michael Denhoff și a sa Strophen op. 107 (nr. 43A-a, Trostgesang für Heidemarie Merkl-Baroski) pentru clarinet și fagot. Din nou o creație scurtă, care a părut mai mult o conversație între doi prieteni, într-un cadru restrâns, iar finalul parcă plutea în aer, publicul așteptându-l curios.

O creație ușor ieșită din tiparul muzicii contemporane propuse de Ansamblul Archaeus a fost cea a compozitorului Horia Surianu – Rêverie Byzantine en Canon – fără dirijor, pentru clarinet, oboi și fagot. Sonoritățile atipice ale acestei compoziții de secol XXI au fost conturate într-o ambianță de meditație și liniște interioară, în care melodia a ocupat rolul principal.

Cea de-a opta creație a fost tot a lui  Michael DenhoffStrophen op. 107 (nr. 49A – Saltarello) și tot fără dirijor, de data aceasta, povestitorii partiturii au fost vioara și violoncelul. Atmosfera a fost una veselă, hazlie și ritmată, iar tema sa principală se tot juca între vioară și violoncel.

Ne-am apropiat de încheierea acestei seri prin Ucanca – a lui Javier Darias și Humoreske mit zwei Durchblicken zum Leeren – a compozitorului român Aurel Stroe.

Ucanca compusă de Javier Darias – pentru pian (preparat), clarinet și bandă de magnetofon, fără dirijor, conturează o poveste nonconformistă și avangardistă. Interpreții au părut doi copii care doar se jucau prin intermediul sunetelor muzicale. Compoziția în sine a reprezentat o împletire de armonii variate, colorate, când în registrul grav, când în acut, de stări bizare, dar și comune, de luminozitate și întuneric, iar imitarea sunetelor ambulanței pierdute în triluri au îmbogățit partitura. Finalul, la fel de original ca și restul compoziției, a fost unul ambiguu.

Ansamblul Archaeus, condus de maestrul Liviu Dănceanu, a încheiat seara cu o creație de Aurel Stroe, pentru întreg Ansamblu Archaeus. Cu un tipar jucăuș, piesa a descris parcă sunetul unei străzi aglomerate de oraș, culminând cu fluierul unui polițist.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here