Festivalul Enescu 2013 – Un Dracula cu dansul in sange

0
357

Se ia o poveste de iubire, se imaginează un decor incredibil, se umblă la lumini până ce atmosfera e insuportabil de apăsătoare, se construiesc cadre teatrale, se țintuiește privirea cu mulți pași de dans bine gândit, se pornesc moriști de simțiri, se aruncă un mix de sunete și apoi, fără mănuși, se umblă în sufletul spectatorului până la… sânge. Aceasta este, pe scurt, rețeta celor 75 de minute cu care tânăra companie de dans Vortice a câștigat publicul Festivalului Enescu în seara de 16 septembrie.

Spectacolul Dracula pus în scenă la Opera Națională București de compania de dans Vortice și dansatorii Operei din Macedonia este un joc  binar, în care de fiecare dată acțiunea are două ținte: patimă și păcat, iubire și abandon, teamă și tentație, bine și rău. Cláudia Martins și Rafael Carriço – cei care semnează regia reprezentației – alcătuiesc o echipă interesantă în dinamica actului artistic per ansamblu: sunt dansatori, regizori, scenografi, iar Cláudia Martins a fost responsabilă și de costumele din  ”Dracula”.

Primul contact cu scena setează simplitatea ca leitmotiv: un ram uscat pe post de candelabru tronează peste o încăpere traversată în fundal de o umbră fumurie. Cadrele sunt vaporoase, picturale, susținând, fără să înăbușe dansul.

Matca pentru marea parte a creatorilor fantasy, universul vampirilor este explorat și reinterpretat în toate stereotipurile sale. Identifici mituri, fâșii de inspirație fără cap și fără coadă, frânturi de videoclipuri-cult la intersecție cu filmul horror. Povestea se rescrie la fiecare pas. E adevărat că uneori frazele de mișcare sunt repetitive – dar cadența repetiției marchează un obicei: căderea în păcat nu e o întâmplare, ci o banalitate. White flesh, fresh blood… kiss me, kiss me!”

Costumele Cláudiei Martins sunt o mostră de înțelegere a conceptului. Crepurile diafane ale rochiei roșii te urmăresc dincolo de sala de spectacol. Este o voluptate în tot cadrul, un zbucium pe care coregrafia îl susține minunat. Apoi volumetria rochiei albe, sub a cărei trenă dansatorii mimează acest panaceu al izbăvirii cu rol de figură de stil în dublu sens: odată natura proprie acceptată, dispare orice urmă de regret. Pe scena acoperită de rotocoale de fum, mireasa contelui este ridicată pe valuri de voal imaculat și cu mișcări largi de brațe se abandonează dorinței. Imposibila ușurătate a ființei… dar la propriu.

Piruetă, grand jeté și accent – dansatorii sunt prezenți în moment, nu transpare nimic mecanic sau exagerat. Nici chiar inevitabilele mici desincronizări nu deranjează – improvizația pașilor unește timpii esențiali și secvența nu pierde niciun strop de substanță.  Vizualurile lui Luis Paz sunt calculate să dea contur situațiilor – notă maxima pentru stop cadrul în care cortinele se unesc și, pe un fundal scăldat în negru, cu mișcări sacadate, jumătăți de trupuri livide redau grotescul morții. Dracula poate lua orice formă, pulsația sângelui îl face nemuritor – fapt redat în final de dansatorii în costume office.

Muzica de Wojciech Kilar a adus cu ea, îngroșându-i tușele, umbra vampirului lui Coppola și a destinului său tenebros. Philip Glass, Rahmaninov şi Lou Red au întregit "coloana sonoră".

Câteva cadre uimesc: cei patru dansatori suspendați care înfățișează liliecii întunericului, bucătarul vampir care gătește ajutându-se de ingrediente imaginare (cepe invizibile), dansul nimfelor nopții și scâncetele lor șerpuitoare,  cușca pe roți a ispitei.

Spânzurați în perfuzii, ca în niște fire de păianjen însângerate, sclavii propriilor slăbiciuni, dansatorii își așteaptă izbăvirea de la contele întunericului – un cadru final puternic, metaforă a dorințelor care pun stăpânire pe inimi până le mistuiesc. 

Următoarea reprezentație a trupei de dans Vortice va avea loc joi, 19 septembrie, de la ora 19:00, la Opera Română – Soliloqui – About Wonderland.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here