Firmanul orb – Ispitire, putere si damnare in Imperiul Otoman

0
866

În Firmanul orb găseşti poate cele mai senzuale, poetice, terifiante şi lucide scrieri ale lui Ismail Kadare.

Între timpul istoric şi timpul clandestin al celor învinşi, ce are propria curgere, Ismail Kadare prelinge printr-o coregrafie bizară personaje volatile şi personalităţi reale ce au zguduit un imperiu. Realismul magic adaptat la spaţiul balcanic primeşte o infuzie de mit halucinant, închegat din prezenţe fantomatice gata să bântuie conştiinţa celor însetaţi de putere în timpul Imperiului Otoman şi din reveriile de o stranietate mai densă ca niciodată, în care se amestecă voluptatea şi închipuirile tenebroase cu maziliri şi capete căzute în dizgraţie peste noapte.

Inspirate de gloria şi decăderea universului otoman şi pregătite să ofere o satiră mascată la adresa Albaniei moderne sugrumate de tiranie, cele cinci povestiri din acest volum te cuceresc prin tot ce are Orientul imaginar mai bun pentru a-ţi stârni simţurile şi a-ţi da palpitaţii: erotismul vizual, pitorescul feminin senzual, personaje memorabile prin dimensiunile pe care le iau patimile, temerile, nedreptatea, setea de putere şi tâlcurile ce decurg din tragediile celor ispitiţi de ea. Cele cinci povestiri au consisitenţa unui roman şi a unei ţesături complicate şi te uimesc prin jocurile de lumini şi umbre specifice unui tablou flamand îmbogăţit cu abundenţa detaliilor dintr-o pictură a lui Delacroix. Totul este luxuriant în aceste compoziţii: pofta de parvenire, dorinţa, efectele fricii, teama de moarte devoalată prin fantasmele macabre, scenele din harem învăluite în ambiguitatea unei incursiuni voyeuriste la graniţa cu oniricul. Senzualitatea se revarsă peste morbid şi fetid, iar tenebrosul primeşte zvâcnirile hulpave ale carnalului, încât nu vei mai şti dacă trebuie să te sperii, sau nu, la întâlnirea cu scenele întunecate.

Aşa cum a demonstrat-o în romane precum Cina blestemată sau Firida Ruşinii (roman din care găseşti multe ecouri în aceste povestiri), Ismail Kadare are priceperea naratorului care ştie să te ancoreze în realitatea unei epoci apoi să îţi devieze călătoria spre irealul din cotlonul ferit al unui conac otoman ridicat la margine de imperiu, unde mişună tot felul de umbre sinistre şi de legende care îţi dau fiori pe măsură ce sporesc plăcerea lecturii. Povestirile sale au farmecul atemporal al unei legende pe care o savurezi înfruptându-te cu poftă, dar şi cu teamă, şi iţele încurcate ale unui roman istoric despre decăderea unei lumi. Indiferent de subiect, aceste povestiri au în comun turnura fantasmagorică pe care o ia meditaţia asupra zădărniciei înavuţirii şi a puterii, asupra popoarelor mici zdrobite de imperii sau asupra vanităţii unor dregători mărunţi care vor să-şi imite stăpânii asupritori. În loc să tulbure apele, această deviere spre realismul magic sporeşte adâncimea cutremurătoare a pildelor.

Subiectele povestirilor nu sunt noi. Regăseşti cronica unei familii peste care năvăleşte misterul pus pe seama necuratului din lanţul transgeneraţional ce ascunde secrete murdare şi crime (Neamul Hankonaţilor), întâlneşti aceiaşi birocraţi otomani obsedaţi de comploturi şi de pierderea capului (Adio trecutului), îţi îngheaţă sângele în vine acelaşi malefic dublat de absurdul sângeros al tiraniei (Firmanul orb) şi aceleaşi preocupări pentru efectele nefaste ale primitivismului oriental, manifestat prin superstiţii ce iau nişte dimensiuni demonice peste care se proiectează temerile despotului balcanic pregătit să infrunte o forţă invizibilă, venită de nicăieri, pentru a-i aduce sfârşitul ca oricărui alt supus de rând (Furtul somnului imperial).

Deşi temele sunt arhicunoscute pentru cititorii fideli ai lui Ismail Kadare, modul în care sunt maturate prin acel realism magic şlefuit în stilul unui povestitor din Orientul balcanic pregătit să trezească luciditatea prin forţa imaginarului îi va face pe mulţi cititori să afirme că au parcurs o lectură în care straniul este mult mai dezlănţuit decât în altele scrise de autorul albanez. Ba mai mult, se vor încumeta să spună că toate aceste povestiri le-au oferit nişte emoţii şi gânduri aparte, de parcă o forţă i-a răvăşit, i-a aspirat din prorpia realitate şi a aruncat în lumea personajelor.

Toate coordonatele universului albanez şi otoman sunt mai intense. Vei descoperi unele dintre cele mai frumoase pagini dedicate relaţiei dintre un arhitect şi capodopera Sfânta Sofia după cucerirea Constantinopolului de către sultan. Vei fi cutremurat până în măduva oaselor de parabola înspăimântătoare despre forţa de neoprit a tiraniei întreţinute de complicitatea colectivă şi vei fi uimit de graniţa subţire dintre frumuseţe şi hidoşenie, dintre lascivitatea acoperită de lirism şi grotescul degajat de groază.

Firmanul orb (re)confirmă două mari calităţi ale lui Ismail Kadare. Una este legată de înţelegerea sofisticată a mecanismului politic otoman şi a tuturor acelor extreme şi contradictii estetice din care a fost plămădit universul oriental. Cealaltă este legată de modul în care poate reda timpul balcanicului, care începe de fapt în atemporalul întreţinut pentru a masca secrete sau fapte crude şi ajunge să asimileze calendarul istoric prin care se încearcă menţinerea unei certitudini obiective. Modul în care Ismail Kadare poate împăca timpul legendelor cu dimensiunea realului confirmat de sursele istorice ajunge să capete în acest volum rolul elemnetului care înteţeşte puterea unei poveşti care să te ţină cu sufletul la gură printr-o perpetuă oscilaţie între o realitate confirmată de istorici şi acel ireal plin de supans care vrea să înhaţe cotidianul.

Firmanul orbEditura Humanitas Fiction, 2017

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here