Florence and the Uffizi Gallery – Un documentar 3D care te duce acolo unde a inceput lumea noastra

0
1286
photo credit: Sky 3D/hollywoodreporter.com/news

Când afli că noul documentar despre minunăţiile Florenţei este unul 3D, te gândeşti că ai vrea să ai parte de acea imersiune vizuală în lumea artei renascentiste care să-ţi taie răsuflarea, apoi să te ducă pe culmile beatitudinii. Şi ţi se va îndeplini această dorinţă! Cele mai frumoase detalii ale capodoperelor ţi se vor dezvălui într-un ritm al filmării ce adânceşte misterul chipurilor din portrete, graţia senzuală a siluetelor sculptate într-un bloc de marmură şi invitaţia la contemplarea unui ideal de frumuseţe.

Călătoria 3D începe din pădurile Toscanei picturale. Dai la o parte crengile copacilor şi începi să zăreşti aşezările din jurul oraşului magic. Priveliştea se schimbă şi eşti surprins când se trece brusc de la imaginea micilor aşezari pitoreşti la măretia estetică a Florenţei, peste care pluteşte faimoasa cupolă a catedralei Santa Maria del Fiore.

Folsindu-se de avantajele tehnologiei 3D, regizorul Luca Viotto a reusit să ofere iluziile optice menite să îţi răsfeţe retina cu tot ce are Galeria Uffizi mai frumos. Apoi, odată ieşit din galerie, te simţi de parc-ai pluti deasupra oraşului filmat de sus, ce pare el însuşi un tablou perfect. Mişcările camerei de filmat îţi dau impresia că Florenţa îţi stă la dispoziţie, că este doar a ta şi că te strecori nestingherit în grădinile interioare, că poţi zbura printre coloane, ziduri de palate şi acoperisuri ce se armonizează precum piesele unui puzzle cromatic.

Te aştepţi ca un documentar despre unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii să te surprindă prin informaţii noi. Să îţi prezinte nişte descoperiri inedite despre artiştii săi ori despre locuri secrete, descoperiri ce s-au putea să dărâme nişte mituri ori să modifice tabloul acestui loc idealizat. În schimb, dacă acest oraş este Florenţa, considerat Atena Renaşterii şi locul unde a început evadarea din întunericul Evului Mediu, ţi-ai dori ca documentarul să nu tulbure idealul de perfecţiune artistică devenit un paradis pentru iubitorii de artă. Ai vrea ca noile informaţii să nu distrugă acest paradis unde aşteaptă diafana Venus a lui Botticelli, David al lui Michelangelo, palatele pline de comori şi toate acele opere de artă ce promit eterna reîntoarcere la o lume a desfătării estetice.

foto: Sky 3D/www.theflorentine.net/news

Luca Viotto, regizorul devenit faimos datorită filmelor dedicate artei italiene renascentiste, nu vrea să arate umbrele din spatele strălucirii, şi nici să dărâme un mit construit în jurul Florenţei considerate un oraş ideal. Preferă să lase picturile, sculpturile şi palatele să-ţi vorbească despre o eră de aur a omenirii, aşa cum nu a mai fost alta. Nu contează că oamenii de seamă ai Renaşterii au făcut şi greseli sau că marii conducători deveniţi patroni ai artelor au fost motivaţi şi de vanitate. Ceea ce au lăsat în urma lor a devenit întruchiparea perfecţiunii în marele muzeu care este azi Florenţa, locul unde i promite iubitorului de artă fericirea supremă ce poate dura o veşnicie, oricât de greu l-ar încerca viaţa.

Tehnologia 3D te face să apreciezi şi mai mult primele tablouri în care pictorii foloseau adâncimea perspectivei sau jocul volumelor şi al formelor geometrice reunite în armonia catedralei Santa Maria del Fiore, ce a deschis un nou drum în arhitectură. Documentarul îţi arată de fapt că Florenţa şi idealurile Renaşterii nu vor face niciodată parte din trecut, că ele vor fi mereu de actualitate. Iar acest mesaj este perfect exprimat de imaginile 3D, în care formele, culorile uimitoare ale tablourilor şi fiinţele sculptate capătă o intensitate aparte, încât ai impresia că li s-a oferit suflul vital pentru a le vorbi celor din secolul XXI. Leii din piatră par să prindă viaţă, eliberându-se de rolul de simple ornamente costisitoare ale unor clădiri. Fundalurile tablourilor capătă o mai mare vizibilitate pentru a-ţi dezvălui nişte detalii impresionante, de multe ori trecute cu vederea. Însă vor fi diverite impresiile, trăirile şi gândurile trezite de unghiul de abordare adoptat de regizor in fuctie de experienţa ta de călător.

Dacă ai avut ocazia de a te bucura de frumuseţile Florenţei în calitate de călător iubitor de artă, documentarul va fi precum o succesiune de picturi, sculpturi şi palate dintr-un album. Vei simţi nostalgia călătorului avizat, care nu îşi doreşte neapărat informaţii noi, ci doar o reîntoarcere în oraşul de care s-a îndrăgostit. Fiecare detaliu din fundalul unui tablou, fiecare nuanţă senzuală, obţinută din pietre aduse de peste mări şi ţări, şi fiecare trup eliberat dintr-un bloc de marmură îţi vor trezi din nou dorul de ducă, de evadare într-un alt secol.

În cazul în care nu ai vizitat Florenţa până acum, tot ce vei simţi şi gândi în timpul vizionării se coagulează în jurul unui singur cuvânt: uimirea. Iar pentru a nu risipi seducţia ce însoţeşte uimirea, Luca Viotto face totul pentru a te convinge de inutilitatea acelor informaţii oferite de cercetătorii din prezent, ce ar dori să demitizeze acele perioade considerate nişte epoci de aur. Pentru tine, cel străin de Florenţa, trecutul reprezentat de capodoperele considerate avangardiste acum 500 de ani este adevărata sursă a noutăţii. Tehnologia 3D îţi demonstrează că au rămas multe de spus despre faimoasele opere de artă, iar toate aceste detalii văzute şi mai bine pe marele ecran eclipsează nevoia de a cunoaşte amănunte mai puţin măgulitoare despre acea perioadă fertilă ori despre secretele întunecate ale familiei Medici, de care se leagă evoluţia Florenţei şi ascensiunea artei renascentiste.

Interpretat de Simon S. Merrells, unul dintre cei mai buni actori britanici de teatru, Lorenzo de’ Medici, zis şi Magnificul, are alura unui personaj shakespearian, a unui rege ce a pierdut o mare iubire. Ne vorbeşte dincolo de timp despre cât de mult îi lipseşte Florenţa. Lorenzo Magnificul devine un personaj copleşit de frumuseţea lumii pe care a construit-o, o lume pe care al vrea să o cutreiere din nou dacă ar putea reveni din cea de dincolo.

foto: Sky 3D/youtube

Introducându-l pe Lorenzo de’ Medici în calitate de personaj ce tânjeste după mult iubita lui Florenţa, retrăind emoţiile trezite de finalizarea unei capodopere sau a unui palat, regizorul îl face pe spectator să înţeleagă nu doar fascinaţia omului renascentist pentru acest oraş. Spectatorul conştientizează un aspect esenţial pentru mentalitatea conducătorului florentin: aspiraţia la glorie, ce are la bază dorinţa de a intra în memoria umanităţii, de câştigare a dreptului la veşnicie, nu s-a transformat în grandomanie, ci în splendoare.

Alegând un actor expresiv, care să-ţi vorbească precum un îndrăgostit înflăcărat despre frumuseţea Florenţei, regizorul a dorit să demonstreze cât de importantă este prezenţa unor conducători aflaţi cu mult înaintea epocii lor. Lorenzo Magnificul a rămas în istorie drept un mecena vizionar şi curajos, el însuşi dedicându-se poeziei, atunci când nu se ocupa de administrarea cetăţii.

Pentru iubitorii artei, Lorenzo a devenit un conducător ideal datorită interesului acordat înfrumuseţării unui oraş prin dezvoltarea intelectuală. De fapt, frumuseţea atinsă prin artă devenise pentru familia lui singura cale de cucerire a gloriei, într-o epocă a expansiunii militare şi a dorinţei de a călători peste mări şi ţări, pentru a descoperi comorile unor lumi exotice, în scopuri mercantile. Devenit un personaj care îţi arată frumuseţile oraşului său, Lorenzo declară triumfător că nu are nevoie de Lumea Nouă, descoperită de Columb în anul morţii sale. El a trăit în adevărata Lume Nouă, care a fost mult iubita lui Florenţa, acolo unde a început Renaşterea, implicit o nouă eră de progres pentru omenire.

În ciuda aparentei glorificări a vizionarismului de care a dat dovadă Magnificul, anumite informaţii incluse în documentar le vor da dreptate şi celor dornici de a contesta imaginea idealizată a familiei Medici, acuzată că a vrut să deţină monopolul asupra Florenţei. Într-adevăr, vei descoperi, prin mimica triumfală a mândrului Lorenzo ce îşi admiră creaţia supremă, că familia Medici a vrut să acapareze memoria colectivă a Florenţei, implicit a lumii influenţate de arta ei. Însă modul în care actorul Simon S Merrells îl interpretează te va face să empatizezi cu el, să îi ierţi trufia datorită iubirii sale pentru artă şi generozităţii ieşite din comun faţă de creatorii incomozi şi rebeli.

Lorenzo şi-a permis un lux riscant pentru un conducător din acele vremuri: acela de a visa, apoi de a-şi transforma visurile în realitate. O realitate cucerită de artă, care să reziste peste secole, desi a fost construită în anii în care totul în jur reflecta instabilitatea politică a cetăţilor italiene aflate în conflicte sau în alianţe cu scopuri meschine. El a înţeles rolul armoniei, al cunoaşterii şi al memoriei universale cucerite prin dăruirea frumuseţii. Departe de a fi el însuşi un ideal de frumuseţe, Lorenzo de’ Medici a devenit protectorul tuturor artiştilor plastici şi al arhitecţilor vizionari ce au vrut să capteze acest ideal. A cheltuit averi doar pentru a face rost de ingredientele din care se obţinea o nuanţă rară de albastru. A ignorat pericolul ce îi păştea pe toţi cei ce îndrăzneau să creeze nuduri din marmură pentru a demonstra că omul este întruchiparea armoniei, nu a păcatului originar ce prevestea iminenţa morţii, a descompunerii. Şi, mai presus de toate, a înţeles că operele de artă nu pot fi iubite şi înţelese decât într-un oraş la fel de frumos. De aceea a încurajat vizionarismul urbanistic, dorind să continue astfel visul bunicului său, Cosimo.

Prin intervenţia unor experţi ai Galeriei Uffizi şi a lui Lorenzo de’ Medici readus în prezent, vei transforma umirea şi voluptatea oferită de imagini într-o concluzie preţioasă, devenită şi mesajul principal al regizorului: Aici, în Florenţa, s-a născut totul. Prin totul se înţelege lumea noastră, a civilizaţiei europene moderne, prin reinterpretarea idealurilor antice greceşti.

Artiştii Renaşterii au fost liberi să exprime ce au vrut prin operele lor, chiar dacă familia Medici nu a înţeles democraţia aşa cum o înţelegem noi azi. Totuşi, prin acest documentar nu se urmăreşte consolidarea viziunii europocentriste. Modul în care au fost expuse creaţiile acestor artişti nu impune un model, ci îndeamnă la un dialog între epoci şi curente sau între culturi, deşi nimeni nu anticipase evolutia artei, a relaţiilor inter-culturale odată cu descoperirea Orientului sau a Lumii Noi…poate doar un vizionar precum Lorenzo Magnificul.

Citeşte şi Loving Vincent – Festivalul culorilor într-un film cum n-ai mai văzut

Fiica papei – Aveţi ceva de zis în apărarea Lucreziei Borgia?

Loving Vincent – Festivalul culorilor intr-un film cum n-ai mai vazut

Fiica papei – Aveti ceva de zis in apararea Lucreziei Borgia?

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here