Full Metal Jacket – sau cum am invatat sa nu mai fiu un individ si sa iubesc armata

0
1129

Pe fondul unui lamento de muzică country despre serviciul în Vietnam, o mână de proaspeți recruți își primesc tunsoarea cazonă. Povestea formării unui soldat nici nu avea cum să înceapă altfel.  

Prima parte a lui Full Metal Jacket este considerată a fi cea mai realistă reprezentare cinematografică a stagiului de pregătire pe care pușcașii marini americani îl urmează pe insulă Paris. Descrierea se bazează pe experiență personală a lui Gustav Hasford – autorul nuvelei ce a servit drept inspirație pentru film – la care Kubrick a adăugat prezența ca actor în film a lui Robert Lee Ermey (serg. Hartman) – sergent în viață reală.

 

 

Tonul lui mecanic și agresiv, injuriile imaginative cu care îi umilește peoldați și atitudinea intransigentă joacă un rol dominant în crearea atmosferei. Hartman își desensibilizează recruții prin mantre ce preamăresc violența, cântece vulgare și blasfemii inacceptabile în lumea din afară armatei. Replicile colorate ale sergentului, redate perfect de Ermey fac deliciul primei părți, trasând în același timp tonul pentru restul filmului. Pe cât e uneori de comic, pe atât ne apare de crud ca torționar al lui Gomer Pyle (Vincent D'Onofrio), un tânăr cu probleme mentale. Ca manieră și intelect deopotrivă acesta dă impresia unui copil, incapabil să îndeplinească sarcinile pe care Hartman i le impune. 

 

 
      
 
 

 

Non-conformist este și protagonistul filmului, un soldat cu o gândire critică bine dezvoltată ale cărui replici sarcastice i-au câștigat porecla de Jocker (Mathew Modine). Transformarea lui personală este singurul element narativ care susține curgerea acțiunii din Full Metal Jacket,  lăsându-l destul de fragmentar. Numai la sfârșit vom înțelege relevanța anumitor scene, de foarte multe ori indicată doar subtil de jocul excepțional al lui Modine.

Dar fiecare dintre piesele de mozaic ce compun narativa din Full Metal Jacket reușește să impresioneze prin propria putere, în absența unei cauzalități epice atenția fiindu-ne captată de expresivitatea scenelor. Dialogurile sunt memorabile, pe alocuri poetice, fără să își piardă naturalețea. Kubrick a sculptat cu prețiozitate fiecare imagine, obținând un veritabil festin vizual cu o bogată încărcătură semantică.

 

 

Aspectul clinic, dominat de simetrie, al locului în care se desfășoară pregătirea pentru front contrastează puternic cu haosul din Vietnam. Shaking cam-ul, folosit aici pentru prima dată în secvențele de acțiune, alternează excelent cu statismul aproape pictural al scenelor de dialog, ținând constant spectatorul în mijlocul evenimentelor. 

Full Metal Jacket te atrage mereu înspre el, te amuză, te încordează și te neliniștește, un film expresionist care nu face rabat când vine vorba de valoarea de entertainment oferită. Dramaticul se menține însă la cote mici, îmbrăcat într-o haină de realism și dominat de sentimentul apatiei. Peronajele dau de multe ori impresia că ar fi doctori ce poartă conversații despre vreme la căpătâiul unui muribund.

Până la răbufnirea din final, mesajul este transmis prin mijloace indirecte, fără să se atenteze la fațada realistă. Tema recurentă a războiului din Vietnam (si Full Metal Jacket reușește foarte bine să fie un film despre războiul din Vietnam) transpar în primul rând prin atmosfera creată de regizor. Haosul, dezorganizarea și lipsa de scop vor fi recunoscute de publicul pus în fața scenelor dezlegate și țipătoare ca senzații proprii. Conflictul în jurul căruia se dezvoltă acțiunea este întotdeauna ascuns, clădit în mare măsură pe impresiile generale transmise de scenele filmului. 

Apatia și umorul care străbat ca un fir roșu actiunea filmului nu diminuează cu nimic tragismul lui. Vom urmări involuția treptată a lui Joker, simplificarea persoanei lui până la punctul în  care își însușeste batjocuria inițială. Toate sub umbra personajului monolitic al sergentului Hartman.  

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here