Gianni Schicchi al lui Silviu Purcarete – opera cantata de actori

0
670

Gianni Schicchieste o opera pretentioasa care combina, in proportii egale, teatrul cu opera. Dramatizarea operei intr-un singur act a lui Giacomo Puccini realizata de Silviu Purcărete la Teatrul Maghiar din Cluj se remarca, mai ales, prin folosirea registrului grotesc si absurd pentru a capta interesul: comicul de situatie impreuna cu mima si pantomima actorilor provocand un umor savuros. 

 

 

Spectacolul incepe cu o scena macabra: trupul livid al lui Buoso Donati este scapat pe jos si rasucit in tot felul de pozitii bizare, in pregatirea lui pentru ritualul funerar de catre cei din jur. Se zvoneste ca raposatul si-ar fi schimbat testamentul, lasand intreaga mostenire unei manastiri; iar rudele prezente sunt evident deranjate de dorinta defunctului, asa ca trantesc si pufnesc. La pomana, toata lumea mananca si bea cu o viteza incredibila, pana si doamnele imbracate pompos fac abstractie de statutul social spre care tind si se cearta, se imping pentru un loc mai bun la masa, pentru o bucata de carne si o sticla de vin. Scena, desi se prelungeste cam mult, starneste hazul, mai ales prin costume: femeile abia se mai pot misca de atatea straturi peste straturi de fuste fosnitoare, manusi complicate si bijuterii masive si prin machiajul actorilor, mai toti cu ochii masiv incercanati.

 

 

Daca ne referim la jocul actorilor, trupa lui Tompa Gabor de la Teatrului Maghiar de Stat Cluj creaza un spectacol puternic, solid, omogen, iar performanta actritei Emőke Kató, care a cantat impecabil aria O mio babbino caro, este exceptionala. De altfel, Silviu Purcărete foloseste pentru punerea in scena a operei lui Puccini aceeasi trupa de actori clujeni cu care a colaborat, in 2003, pentru spectacolul Cumnata lui Pantagruel. Actorii au o relatia speciala, nuantata cu orchestra, dirijata de Katalin Incze G. Pentru acest spectacol, actorii deveniti cantareti au luat lectii intensive de canto clasic, iar prestatia lor este cu atat mai laudabila cu cat Gianni Schicchi este o partitura dificila chiar si pentru profesionisti.

 

      

 

Cunoscut pentru spectacolele sale grandioase, Purcărete nu se dezminte nici de data aceasta, folosind niste baloturi imense de tip dulap care, impreuna cu actorii ce intra in scena direct din sala, si cu efectele de lumini care se sting si se aprind in functie de momentul actiunii – sugereaza ideea de miscare in scena. Alegerea lui Purcărete este usor justificabila pentru ca aceasta dinamica a obiectelor in scena are menirea de a transforma spatiul si de a oferi noi unghiuri spectatorilor. Aceasta atentie pentru detaliu este cheia succesului regizorului, care a mai cochetat cu opera, punand in scena spectacole precum Boema de Giacomo Puccini in Germania si Parsifal de Wagner in Marea Britanie.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here