God’s Own Country – Curajul de a te atasa dupa o partida de sex

0
790
foto: www.nziff.co.nz

Vei tot auzi vorbindu-se despre God’s Own Country în România. Motivul nu ţine (doar) de subiectul filmului – relaţia de iubire ce duce la maturizarea emoţională a unuia dintre protagonişti – un subiect cât se poate de firesc, însă inflamabil şi controversat pentru spectatorii tradiţionalişti, deoarece relaţia se înfiripă între doi bărbaţi. Interesul pentru film va fi stârnit mai ales de alegerea unui actor roman pentru unul dintre rolurile principale dintr-un film străin. Este vorba despre Alec Secăreanu, care a fost nominalizat la British Independent Film Awards. Acesta interpretează rolul lui Gheorghe, un imigrant din România care se angajează la ferma deţinută de familia lui Johnny, un tânăr ce îşi îneacă amarul unei vieţi cenuşii în beţii şi aventuri pasagere.

Debutul în lungmetraj al regizorului Francis Lee, God’s Own Country schimbă percepţia publicului larg atât asupra filmelor având o tematică LGBT, cât şi asupra celor în care apare imigrantul român ajuns într-o ţară civilizată. Imigrantul nu este nici hoţ, nici sclav, nici inadaptat, nici sălbaticul agresiv ce trebuie cizelat. Dimpotrivă, Gheorghe vorbeşte o engleză impecabilă (este fiul unei profesoare de limba engleză) şi este mult mai deschis la minte decât personajul britanic. Nu vei mai vedea nici vechea luptă a protagoniştilor gay cu atitudinea colectivă ostilă, şi nici izolarea lor sau oscilaţia chinuitoare între afirmarea statutului şi clandestinitate.

foto: www.flickeringmyth.com

Deşi acţiunea se petrece în Anglia rurală, în inima unuia dintre cele mai pitoreşti ţinuturi – Yorkshire, atât Johnny, cât şi Gheorghe îşi asumă trăirile, nefiind frământaţi de vinovăţii sau de ruşine. Drama şi problemele din viaţa lor nu sunt cauzate de blamul căzut asupra orientării sexuale sau de o existenţă falsă ce serveşte drept paravan în ochii celor din jur. Problemele celor doi protagonişti sunt cauzate de lipsa unei perspective, de abandonarea visurilor, de singurătatea lui Johhny. El trebuie să se ocupe singur de fermă din cauza bolii tatălui său, acceptând responsabilităţi epuizante la vârsta la care alţii pleacă la studii sau duc un trai boem într-un mare oraş.

Prin ochii lui Johnny, interpretat memorabil şi convingător de Josh O’Connor, tabloul idilic al ţinuturilor occidentale este distrus. Britanicii văd replica sarcastică la adresa miturilor ce întreţin imaginea idilică a satelor englezeşti, mai ales a celor din Yorkshire (numit şi Ţinutul lui Dumnezeu), iar cei din Europa de Est văd o imagine aspră, ce sparge iluziile cu privire la Vestul înfrumuseţat de poveştile celor plecaţi să-şi câştige traiul. Ai putea spune că Francis Lee a inversat perspectivele. Şi a făcut acest lucru demitizând lumea occidentală prin intermediul personajelor britanice secundare, devenite obtuze în faţa schimbărilor aduse de propria lume civilizată. În schimb, l-a înzestrat pe imigrantul din Est cu trăsăturile umanizante, ce-l pot scoate pe amantul britanic din carapacea barbariei manifestate prin reducerea legăturilor umane la pulsiunile sexuale desprinse de emoţii.

Sursa conflictelor nu este aşadar lupta cu alţi semeni homofobi, ci fuga de sine şi refuzul unui alt tip de asumare – a nevoii de a afecţiune manifestate prin relaţia ce trece dincolo de atracţia fizică. De fapt, regizorul Francis Lee înlocuieşte evitarea asumării identităţii sexuale în faţa celorlalţi cu frica faţa de sine însuşi. Este frica declanşată nu de preferinţele sexuale ce pot fi blamate de comunitate, ci de conştientizarea trecerii de la o simplă atracţie fizică la nevoia unei legături emoţionale stabile şi mult mai profunde. Johnny, pe a cărui evoluţie se concentrează regizorul, trebuie să lupte cu propria frică de ataşament, nicidecum cu intoleranţa celor din jur, iar venirea personajului de origine română, care îl ajută la fermă, va coincide cu maturizarea emoţională.

foto: www.bfi.org.uk

În ciuda stupefacţiei pe care legătura de iubire dintre doi bărbaţi o provoacă în unele comunităţi, regizorul acestui film se concentrează exclusiv pe evoluţia cuplului, pe împărtăşirea intimităţii sexuale şi emoţionale a personajelor. Nu vei avea deloc parte de scene în care gloata primitivă îi umileşte pe cei demascaţi ca fiind gay. Colectivitatea este aproape absentă, încât ai impresia că protagoniştii sunt singuri, izolaţi în lumea lor, unde se redescoperă. Aproape toate scenele se concentrează asupra metamorfozei afective a lui Johhny, care, datorită interpretării expresive şi emoţionante oferite de actorul Josh O’Connor, capătă farmecul adolescentului debusolat şi răzvrătit, ascuns în carapacea unui adult vulnerabil. Johhny va evolua în raport cu gesturile şi reactiile lui Gheorghe faţă de purtările sale ostile de la început. Irascibil şi dispreţuitor, Johnny trece de la jignirile de teribilist xenofob ce-şi maschează fragilitatea la conştientizarea nevoii de afecţiune, de legătură securizantă, dincolo de atracţia intensă.

Ceea ce te va impresiona la acest film este mai ales modul în care Francis Lee a vrut să exprime foamea de afecţiune a personajelor şi maturizarea lui Johnny. Este o nevoie de afecţiune pe cât de evidentă, pe atât de tăcut exprimată. Spre deosebire de Gheorghe, ce pare mult mai cizelat la nivel psihologic şi mai stăpân pe emoţiile sale (de aceea nu evoluţia lui este în prim-plan), Johnny se pliază pe tipologia celui acaparat de munca grea în preajma animalelor, neobişnuit cu prezenţa umană ce necesită exprimarea prin cuvinte. Deşi nu are trăsăturile şi nici statura unui neanderthalian, incapacitatea exprimării prin cuvinte îl transformă într-un om primitiv atunci când vrea să iniţieze o relaţie.

foto: www.nziff.co.nz

Personajele nu îşi dezvăluie trăirile. Nu sunt acaparate de conflicte interioare sofisticate şi nu poartă nici discuţii clarificatoare cu privire la ceea ce simt sau gândesc, sau despre ceea ce se tem. Cuvintele sunt înlocuite de schimburi de priviri şi de gesturi imprevizibile ce permit defularea unor tensiuni acumulate. Astfel, tăcerea face din dorinţa sexuală un tur de forţă actoricesc menit să exprime un paradox: cizelarea emoţională printr-o legătură ce nu promite să treacă de planul corporal. Meritul regizorului şi al actorilor constă mai ales în deturnarea sexualităţii din zona manifestărilor instinctuale în cea a sentimentelor ce devin rezultatul unei maturizări afective. Dar această deturnare se face tot prin exprimarea corporală, ce înlocuieşte aproape în totalitate cuvintele şi clasicile dovezi de afecţiune asociate sentimentalismului.

Înlocuirea verbalului cu nonverbalul atrage atenţia asupra celor două puncte forte ale filmului. Unul este legat folosirea intensităţii luminii pentru a reda cristalizarea intimităţii emoţionale, umbrele de pe chipurile personajelor amintind de acele picturi care se bazează pe efectele clarobscurului. Al doilea punct forte este interpretarea actoricească. Josh O’Connor şi Alec Secăreanu interpretează nişte personaje ce vin din lumi diferite şi care au personalităţi opuse. Însă nu vei descoperi o abordare facilă a diferenţelor ce duc la o tachinare cu scop sexual, care să consolideze mitul contrastelor ce se atrag. Nici răzvrătitul Johnny, supărat pe viaţă, nu ţine prea mult la masca xenofobului, şi nici Gheorghe nu-şi păstrează mult atitudinea celui pasiv şi supus din cauza statutului umil.

Între cei doi nu se declanşează jocul de putere asociat cu atracţia între un occidental şi un est-european sărac. Regizorul se concentrează mai degrabă asupra acelor sentimente reconfortante asociate cu apariţia unei persoane speciale. Filmul urmăreşte modul în care sensibilitatea şi candoarea se preling în viaţa dură pe care o duce Johnny la ferma tatălui său, renunţând la alte visuri…până la apariţia lui Gheorghe. Această candoare se răsfrânge luminos asupra rutinei dezolante de la fermă, dar nu neapărat prin gesturi tandre. Între protagonişti se înfiripă genul de relaţie în care partea sensibilă a fiecăruia ţi se dezvăluie, paradoxal, prin reacţiile tumultuoase puse pe seama unor pulsiuni animalice, aţâţate de tachinări rasiste brutale sau de tentativa eşuata de iniţiere a unui joc de putere. Reacţiile aparent primitive se transformă rapid în gesturi de afecţiune, dar trecerea nu este marcată de nişte dialoguri lămuritoare, fiind aproape imperceptibilă.

foto: www.bfi.org.uk

Evoluţia relaţiei dintre personaje aminteşte de tranziţia adolescentină de la dispreţ la atracţie, ce strânge într-un ghem de contradicţii toate acele stări şi trăiri confuze. Johnny se arată nesuferit şi superior la întâlnirea cu angajatul venit dintr-o ţară săracă, însă i se poate ghici uşor bravada prin care îşi ascunde vulnerabilitatea şi debusolarea. Răspunsul lui Gheorghe la încercarea lui Johnny de a-l umili oferă consistenţă evoluţiei emoţionale a britanicului. Relaţia cu Gheorghe influenţează emanciparea socială a lui Johnny prin ieşirea de sub influenţa autoritară a tatălui său.

Unul dintre elementele ce alimentează consistenţa psihologică a personajelor şi pune în valoare interpretarea actorilor este relaţia dintre sensibilitatea protagoniştilor şi viaţa dură de la fermă. Nu vei observa contrastul previzibil dintre sufletele fragile şi duritatea vieţii. Între lumea interioară şi cea exterioară nu există o ruptură, ci are loc un transfer al sensibilităţii care va diminua influenţa unui mediu abrutizant. Calităţile vizuale ale imaginilor pastorale reflectă încercarea personajelor de a găsi frumuseţea într-o lume austeră, unde munca fizică nu mai lasă loc de autoanaliză sau de trăiri umanizante. În loc să se dezumanizeze într-o viaţă repetitivă plină de lipsuri, Johnny şi Gheorghe reuşesc să transfere propria sensibilitate asupra mediului dezolant. În multe scene, schimbul afectiv securizant dintre personaje are loc în timp ce un miel abia născut este hrănit sau în liniştea dinaintea zorilor ce anunţă o nouă zi de lucru solicitantă.

foto: www.bfi.org.uk

Vei aprecia la acest film şi modul în care firescul din planul afectiv înlocuieşte fatalitatea ce pluteşte asupra multor personaje din filmele cu personaje gay, prezentate în ultimii ani la marile festivaluri. Francis Lee nu simte dorinţa de a-şi trece protagoniştii prin situaţii extreme. Povestea lor se defăşoară lin, deşi trăirile ies la suprafaţă prin reacţii şi gesturi tumultuoase, care vor căpăta forma unei exteriorizări curajoase datorită modului fidel prin care Francis Lee redă viaţa de la fermă.

God’s Own Country se înscrie într-o nouă categorie de filme în care lumea personajelor gay nu mai este redusă exclusiv la perpetua luptă împotriva ostracizării. Modul în care protagoniştii se raportează la propriile trăiri nu îi plasează în zona unei minorităţi ce poate fi expusă doar în filmele de nişă. Evoluţia relaţiei lor trezeşte şi empatia spectatorilor hetero, deoarece sentimentele şi temerile faţă de propriile trăiri ale celor două personaje sunt unele comune tuturor celor care, într-un anumit moment al existenţei lor, au transformat o legătură puternică într-o etapă a maturizării, indiferent de orientarea sexuală.

Citeşte şi 120 BPM – Iubire şi proteste

Încetează cu minciunile tale – Prima iubire se poate salva prin scris

120 BPM (120 de batai pe minut) – Iubire si proteste

Inceteaza cu minciunile tale – Prima iubire se poate salva prin scris

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here