Goodfellas – sa faci pe gangsterul si sa ramai asa

0
345

Să faci parte din crima organizată e un lucru grozav. Programul e flexibil, ești propriul tău șef, călătorești mult și intâlnești oameni interesanți. (woody-ism din Take the Money and Run). Rostiți din citatul de mai sus o frază în serios și una ironic și intrați în mintea lui Henry Hill (Ray Liotta), un puști care își îndeplinește visul de a deveni un wise guy, un bazat, un mafioso și care ajunge să se deștepte, într-adevăr, în final, despre ceea ce presupune cu adevărat mafia. 

Goodfellas îl urmărește așadar pe Henry timp de 30 de ani, de la primele momente în care fiul unui imigrant irlandez își dorește să devină mafiot (adică să își câștige mai deștept banii decât părinții săi) și să facă parte din gașca răufăcătorilor din cartierul lui, care își aveau sediul central la restaurantul de vizavi, până în momentul în care acesta ajunge să îi toarne și să intre sub programul de protecție al martorilor. Ceea ce nu este deloc un spoiler, de vreme ce totul este narat la persoana I de către protagonist însuși; tensiunea nu este neapărat creată de evenimentele–tanc din viața gangsterului, ci mai degrabă din felul în care acesta se raportează la evenimentele mai mărunte, de tip mașini de ocazie, de cum le alege și se urcă în ele.

După perioada de fascinație pe care o exercitau asupra lui vecinii săi corupți în frunte cu Paul Cicero (Paul Sorvino), Henry reușește să intre în rândul lor, perioada sa de probă cu jafuri și mici infracțiuni culminând cu acoperirea lor în timpul unui proces. De aici încolo, avem impresia că Henry face pe mafiotul și rămâne așa: joaca se transformă în meserie, iar micile infracțiuni devin crimă și complicitate la crimă, jefuirea unor companii aeriene și traficul de droguri. Acompaniat de Jimmy Conway (Robert de Niro) și Tommy Devito (Joe Pesci), Henry este atras într-un torent de evenimente din care, după logica unui mafiot, nu se poate ieși decât ucigându-i pe cei care au început să tulbure apele în primă instanță și care puteau deveni turnători.

Atmosfera creată de Martin Scorsese are câteva tușe absurde, însă perfect plauzibile: închisoarea este, pentru donii mafia, un fel de casă de vacanță, unde mafioții italieni au monopol pe ceea ce devine un soi de bucătărie de vară în care încearcă diferite rețete de sosuri de paste; în vremurile bune, soția lui Henry, Karen (Lorraine Bracco), nu se obosea să îi ceară acestuia o sumă de bani pentru cumpărături, ci îi indica doar cât ar fi trebuit să fie grosimea teancului. Iar după zile în care Henry trebuie să se împartă între a găti pentru familia sa, a-și liniști amanta și a se confrunta cu suspiciunea că e urmărit, nu ai cum să nu simți că jaful de la aeroportul Kennedy din 11 decembrie 1978  nu e exact în spiritul Crăciunului!

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here