Guadalajara – Nu exista detalii banale

0
1180

Cei dependenţi de proza scurtă ar trebui să parieze pe volumul Guadalajara, deoarece Iulian Popa este genul de scriitor capabil să capteze atenţia cititorului prin acele detalii pe care alţii ar fi tentaţi să le ignore sau să le elimine tocmai pentru a face o povestire mult mai interesantă.

Spectaculosul se ascunde în detaliile mici, în obiectele, gesturile şi acţiunile asociate rutinei, într-o conversaţie banală sau într-un personaj ajuns la vârsta despre care se spune că de obicei le anulează fiinţelor şansa la evenimente care să le dea apoi dreptul de a povesti sau de a simţi ceva deviat de la previzibila apatie. Micile detalii aparent banale sunt, pentru Iulian Popa, cheia tâlcurilor sau mesajelor profunde strecurate în fiecare proză scurtă ce surprinde ritmul cotidian.

Aceste detalii mărunte declanşează situaţiile tensionate şi apoi devin concluzii exprimate simbolic, atunci când explicaţiile ar putea deveni clişee. Astfel, scriitorul Iulian Popa a demonstrat, în Guadalajara, că stăpâneşte foarte bine preţioasa lecţie predată de marii autori universali ai prozei scurte: lecţia despre dozarea unor amănunte sau gesturi simple, ce vorbesc despre oamenii obişnuiţi pe care îi aşteaptă măcar o situaţie neobişnuită. Personajele sale profită din plin de situaţiile bizare sau de amănuntele care sparg subtil rutina, pentru a da sens unei existenţe risipite după ratarea fiecărei şanse de a trăi acel eveniment memorabil care să le scoată viaţa din inerţie.

În câteva pagini, Iulian Popa abordează diferite stiluri, asemenea unui versatil regizor de scurtmetraje pe care le ţii minte ca pe un film intens. În unele găseşti atmosfera unui thriller, cum este şi povestirea în care un bărbat încearcă să se răzbune pe cel ce l-a despărţit brutal de femeia iubită. În altele savurezi istorii ce îţi dau fiori prin impresiile unor personaje bănuitoare, care suspectează că acţiunile unor oameni care degajă mister ascund nişte fapte dubioase. Nu lipsesc nici povestirile satirice despre familie sau despre iubirile triste în marele oraş.

Vei mai descoperi cu plăcere un minimalism derutant, care permite o breşă în cotidian, folosind chiar elementele asociate de obicei acestui cotidian plat. Iulian Popa ştie să mizeze inteligent pe acele gesturi plate, dar suficient de bine exploatate pentru a declanşa pofta de lectură care te va împiedica să laşi cartea din mână. Interesul tău nu va dispărea nici măcar în faţa unei povestiri începute cu descrieri considerate mai degrabă terne, care amintesc de cadrele unui film românesc din Noul Val.

Apelând la trecerea de la succesiunea domoală a detaliilor la ruperea de ritm ce prevesteşte un imprevizibil tulburător, autorul reuşeşte să întreţină abil acea stare de aşteptare care îl provoacă pe cititorul dornic de a expune propriile scenarii cu privire la deznodământ. O povestire care începe lent poate sfârşi într-un ritm năucitor, iar un personaj incolor, aproape fantomatic, poate ascunde o poveste cu multe nuanţe.

Asemenea scriitorilor ce s-au remarcat prin acele proze scurte ce devin o reflecţie asupra zădărniciei cotidiene a omului simplu, Iulian Popa ştie cum să includă echilibrat ingredientele unei povestiri care să-l facă pe cititor să palpite: umorul întrezărit în situaţii dezolante, compasiunea faţă de omul fragil (o compasiune venită imediat după acea dezlănţuire a evenimentelor care fac din viaţa năpăstuitului o farsă jucată de un păpuşar cinic), alternanţa dintre dinamism şi lentoarea melancolică, rememorarea fragmentară sau voalată a unor imagini din trecut ce au trasat graniţa dintre fericire şi ratare, forţa simbolică a obiectelor neînsemnate şi mai ales mesajele profunde ascunse într-un minimalism aparent auster.

Citeşte şi Men Without Women – Istoria bărbatului obişnuit

Rock Springs – Rătăcirea continuă

Men Without Women – Un Hemingway in cea mai buna forma sau despre istoria barbatului obisnuit

Rock Springs – Ratacirea continua

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here