Half Nelson – Ryan Gosling ca dependent de droguri

0
487

Te uiți în jur și totul este confuz, în ceață. Auzi ce spun ceilalți, dar nu procesezi. Vezi oameni, locuri, dar nu conștientizezi. Ca un robot teleghidat te lupți să faci față realitaților cotidiene, însă nimic mai mult. Nu știi încotro te îndrepți, te lași pur și simplu pradă acestui cerc vicios. Acestea au fost sentimentele pe care mi le-a transmis povestea lui Dan Dunno (Ryan Gosling).

Într-o lume a pierzaniei cauzată de droguril, Dan (Ryan Gosling) se luptă cu această dependență care îl împinge adesea către o limită periculoasă. E profesor de istorie și predă la o școală de negri din Brooklyn. Contrar așteptărilor mele, subiectul filmului ocolește acel clișeu al profesorului alb care încearcă să aducă pe calea cea bună o clasă de copii negri ce provin din familii dezorganizate. Acesta este doar un pretext pe fundalul căruia se construiește o poveste diferită: o perspectivă concentrată pe analiza trăirilor interioare și efectele unei dependențe greu de depășit.

Dan se agață cu toate puterile de pasiunea lui de a preda și simte că acesta este singurul lucru care îl ajută să stea pe linia de plutire. La un moment dat chiar afirmă că elevii săi sunt singurii care îl țin concentrat. Starea în care se află zi de zi, la granița dintre inconștiență și realitate îl împiedică să își depășească această condiție.

Toată această analiză interioară este prezentată pe fundalul unei relații de prietenie ce se dezvoltă între Dan (Ryan Gosling) și Drey (Shareeka Epps), una dintre elevele sale, atunci când aceasta îl găsește aproape leșinat în toaleta școlii, după ce consumase o doză de cocaină. În mod neașteptat, întâmplarea îl transformă pe Dan într-un fel de centru de interes pentru copilă, care îl urmărește în afara orelor, apropiindu-se din ce în ce mai mult de el.

Dar dincolo de toate, personajul interpretat de Ryan Gosling (Blue Valentine, The Believer, The Notebook ) este carismatic, un bun profesor, pasionat de meseria sa, iar copiii îl plac pentru metodele sale nonconformiste de predare și nonșalanța firii lui. Există o scenă, la banchetul școlii, când acesta o invită la dans pe Drey (Shareeka Epps), care stătea stingherită pe margine. Grija paternă pe care o manifestă față de fata este înduioșătoare. Este ca un tată care se bucură de momentele petrecute cu fiica sa, învățând-o să danseze.

La sfârșit rămâi cu impresia că nu prea ai habar ce s-a întâmplat efectiv în film. Accentul pe acțiune este slab, se desfășoară în linie dreaptă, lipsesc acele sclipiri care să te dezmorțească și să te facă să te concentrezi pe întâmplări – de aceea filmul poate părea haotic. Dar, poate că tocmai acest lucru face povestea credibilă, iar stilul unul realist. Îți va rămâne însă bine întipărită în minte tragedia unui om care se luptă, până la urmă, cu el însuși. Filmul are o mare încărcătură emoțională, trăirile sunt puternic transmise, fiind aproape imposibil ca sentimentul de compătimire să nu te încerce.

Se poate spune că pentru Ryan Gosling acest rol este unul de referință, prin care se remarcă și se impune, de aceea Half Nelson / Singurătate în doi merită văzut, fie doar pentru a admira interpretarea lui.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here