Horrible Bosses – premise bune, rezultat slab

0
276

Dale, Nick si Kurt, prieteni din liceu, sunt abuzati in mod constant la serviciu de cei trei sefi, asa ca planuiesc sa le faca felul. Cei trei sefi sunt Jennifer Aniston, in film doamna doctor dentist cu o fixatie inexplicabila pentru asistentul Dale (Charlie Day), caruia ii avanseaza tot felul de propuneri sexuale, il linge pe gat si in ureche etc; Kevin Spacey, un sef sadic si draconic care se bucura sa il umileasca la nesfarsit pe Nick (Jason Bateman) in schimbul promisiunii unei promovari; al treilea boss caruia i se pune gand rau e Colin Farrell, un sef sleampat, dezinteresat si incoerent, caracterizat de cele mai ciudate capricii pe care trebuie sa le suporte Kurt (Jason Sudeikis).

Pana aici suna bine. Premisa unui film in jurul unor subordonati care accepta multe de la sefi suna familiar pentru multi spectatori. Ideea promite cat sa cumparam bilet. Povestea in sine nu e tocmai un model de scenariu de film, dar nu te astepti de la intriga unei comedioare de vara sa fie altceva decat o conventie acceptata cu bunavointa de spectatori.

Glumele in schimb, centrate masiv pe sex, care ar trebui sa fie la pièce de résistance a filmului, lasa de dorit. Si tot le doresti si tot astepti sa razi. Cu cateva exceptii sunt atat de proaste incat zambetul se transforma intr-o grimasa dezamagita. Glumele legate de sex sunt poate cea mai usoara alegere, dar pentru scenaristii Horrible Bosses se pare ca nimic nu e suficient de usor. Au o clatita perfecta pe care o scapa pe jos cand o intorc pe partea cealalta. Jenant. Si uite asa unul din cele doua motive pentru care am ajuns sa vad Horrible Bosses s-a evaporat. Nu m-a distrat aproape deloc. Va dau un exemplu de gluma: un coleg din liceu al celor trei muschetari care arata ca un evreu ortodox, fost angajat al Lehman Brothers, banca falimentata in timpul crizei, este intr-o situatie financiara atat de disperata incat le propune celor trei cate un hand job in schimbul a ceva maruntis. Probabil pentru americanii presati zi-lumina de ideologia politically correctness-ului, genul asta de film e o defulare binevenita, dar pentru mine ramane umor prost.

In plus, putina coerenta in abordarea celor doua tabere n-ar fi stricat. Aniston este considerata imposibila pentru ca ii face avansuri sexuale asistentului Dale, dar prietenul lui Dale, Kurt, care abordeaza cu apropouri de aceeasi calitate diversele tipe care se perinda prin film (de exemplu o fata de la curierat) este acceptabil. Filmul e o ciorba indistincta, in care bucatica buna e personajul lui Spacey

Ajungem la al doilea motiv pentru care am vrut sa vad filmul, adica distributia lui Kevin Spacey si Colin Farrell, impreuna a doua premisa buna a filmului. Kevin Spacey face un rol bun dar fara provocari, alegerea lui pentru rolul malefic si manipulator e absolut facila. Colin Farrell este si el bun, dar nu prea i se da ocazia sa arate ce poate pentru ca rolul este rarefiat, il vedem mai mult de la distanta. Aniston controleaza exceptional situatia, probabil a luat lectii de la Spacey, si spune replicile oricat de ridicole fara nicio tresarire, ceea ce le face in sine haioase. Cei trei muschetari sunt foarte stersi, aproape ca nu merita mentionati.

Nu mergi la o comedie de vara cu standarde prea ridicate, dar nici nu te astepti de la un film cu Kevin Spacey sa fie atat de ridicol de prost. Probabil nici Spacey nu isi poate alege filmele in timpuri economice dificile, asa cum nici subordonatii nu-si pot alege sefii. Din pacate ajunge sa gireze o gafa de film.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here