Hugo – un esec supralicitat la Oscar

0
322

Ce vrea sa spuna Hugo? Si cui? Un film prea lung (peste doua ore), prea tras de par, prea fragmentat, prea de toate. Si, in plus, moralizator. Aspecte care sunt date uitarii de toata lumea (in frunte cu Academia Americana de Film care i-a acordat cele mai multe nominalizari la Oscar 2012, 11 in total), in principal pentru ca e filmat de Martin Scorsese

Tot respectul pentru Scorsese (pentru Gangs of New York, Casino, The Age of Innocence, Taxi Driver si multe altele), dar de ce Hugo? Daca nici Martin Scorsese nu face un film adevarat (fara atatea interventii artificioase pe calculator, pentru ca este clar super-tehnologizat si tehno-slefuit), mai ales cand alege sa aduca un omagiu cinematografului (pentru ca de fapt Hugo asta incearca sa fie), atunci inseamna ca Hollywood-ul este o cauza pierduta. M-am plictisit si sastisit de filme facute cu niste bugete fantasmagorice (Hugo a avut un buget estimat de IMDB la 170 milioane USD, prin comparatie filmul numarul doi ca nominalizari la Oscar 2012, The Artist, un film frantuzesc, a avut un buget de aproximativ 15 milioane USD) dar carora le lipseste orice seva creativa, inovativa, autentica. Hollywood-ul aplica la infinit aceeasi reteta: compenseaza impotenta creativa cu o opulenta enervanta afisata in orice detaliu tehnic, de costume, de resurse in general. Ce pacaleala!

Probabil nu as fi fost atat de vehementa daca filmul nu ar fi primit atatea nominalizari la Oscar. Asta inseamna, intr-un fel, ca este cel mai bun produs al industriei americane de film din anul 2011. Un film despre un copil orfan care traieste intr-o gara si incearca sa isi traiasca pasiunea pentru modul de functionare a diverse mecanisme (ceasuri, un robot avant la lettre, etc). Dupa ce te plictisesti bine urmarind "aventurile" lui Hugo, povestite cu un haz si stil de parca ar vrea sa copieze stilul european al unor regizori ca Jacques Tati (Les vacances de Monsieur Hulot) sau Jean-Pierre Jeunet (Amelie), dar fara chic-ul lor, primesti revelatia: sa respectam, sa conservam, sa iubim filmele. Asta dupa ce am fost bine instruiti (a se citi sapuniti) sa citim, pentru ca, da, cine ar fi crezut, cartile si lectura sunt minunate. Stim, Martin Scorsese a facut mult bine prin initiativa de a reconditiona si salva pelicule de film vechi sau in stare inaintata de degradare. Dar nu era nevoie sa creeze un film prin care sa isi autovalideze valorile morale si alegerile.

Spoiler: Spilul filmului este ca batranul deziluzionat care il persecuta pe Hugo este marele regizor Méliès, unul dintre primii creatori de film din istorie, cel care a deschis drumul pentru cinematografia non-realista. Ce lovitura de teatru, cat de neasteptata si lipsita de orice legatura cu orice se intamplase pana atunci in film! Asta fara ironie.

Imaginatia lui Scorsese este mecanicista si functioneaza la fel de uscat si sigur ca mecanismele pe care le admira Hugo, in niciun caz flamboaiant ca imaginatia unui Tim Burton, de exemplu. Atunci de ce sa faci un film pentru copii? Doar ca sa le tii o lectie? Admit, copiii ar putea vedea mai multe in film decat un adult, totusi aventura promisa nu este acolo. 

Este ironic si trist ca anul acesta primele doua filme ca numar de nominalizari sunt acordate unor filme ce se vor omagiu artei cinematografice. Cand ajungi sa ai asemenea metadiscursuri, mai ales in filme mainstream (cum e Hugo), este clar ca arta respectiva si cei care o realizeaza au ajuns mult prea constienti, decadenti, blazati si nu mai pot spune o poveste (in cazul cinemaului), fara o meditatie asupra mediului de expresie.

In film joaca actori buni, dar asta nu salveaza cu nimic situatia: Sacha Baron Cohen, Ben Kingsley, Emily Mortimer, Jude Law. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here