I’m so excited! – Almodovar la joaca

0
382

De fiecare dată când este anunțat un nou film de Almodóvar, te întrebi, cu oareșcare teamă, ce trăsnaie a mai clocit. Te așezi pe scaunul din sala de cinematograf și nu mai e cale de întoarcere. Noul Almodóvar îți va intra pe sub piele, pe sub pielea în care viețuiești.

Și cum alege Almodóvar să-ți intre pe sub piele? Punând la înaintare doi actori „mari”, pe Antonio Banderas și pe Penélope Cruz. Numai că ți-i vântură pe sub nas, ca pe o reclamă, și-apoi duși sunt. Nu-i mai vezi, nu mai știi ce s-a întâmplat cu ei. Îți zici că-i o farsă almodovariană, oftezi și aștepți să vezi ce-o să se mai întâmple. Căci abia acum începe și filmul. Up in the air.

Intriga e slăbuță, dar nu contează, fiindcă îți dai seama că este doar un pretext. Un avion, plecat spre Mexic, nu găsește pistă de aterizare, din pricina unor probleme tehnice, și se învârtește în cerc, în așteptare. Fiind creat astfel timpul povestirii, Almodóvar începe să amestece personajele și glumele între ele, ieșind de aici cea mai aiuritoare comedie… gay pe care am văzut-o vreodată.

Folosind din plin scene telenovelistice, pastișând și plagiind artistic, deci asumat, Almodóvar brodează pe marginea cancanurilor și stereotipurilor gay, croșetează o încâlceală de momente foarte amuzante. Nu știu cum aș fi reacționat dacă mă aflam singur acasă, în fața calculatorului. Sigur aș fi fost mai critic. Dar reacțiile sălii îți schimbă perspectiva. În cazul filmului lui Almodóvar, sala a reacționat „favorabil”, în ciuda unor momente destul de „delicate”. 

S-a râs mult, nimeni n-a părăsit sala, ofuscat, n-au fost proteste de dreapta (nici de stânga), umorul sexist a fost bine primit, cumva eliberator, căci erau atinse acolo părți tabu – și la propriu, și la figurat. Și dacă tot am pomenit de râs, mărturisesc, în asentimentul tuturor celor care au văzut filmul, cred, că una dintre cele mai amuzante scene este aceea a dansului celor trei stewarzi gay. Altceva nu vă mai spun însă.

Los amantes pasajeros nu e cel mai bun film al lui Almodóvar. Nici vorbă! De fapt, nu e bine să te gândești așa. Asta pentru că regizorul spaniol a vrut, pur și simplu, să se amuze. Și-a asumat kitsch-ul, numai și numai pentru a face o comedie. Și i-a ieșit. O comedie telenovelistică, fără tulburări metafizice – poate doar fizice –, fără pretenții, în joacă.

Dacă aveți grețuri homofobe, mai bine stați acasă și croșetați! Dacă, însă, vă place de Almodóvar și aveți simțul umorului, treceți pe la cinema și distrați-vă un pic.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here