Il était une forêt – natura curioasa

0
229

 

Arborii țin în ei timp. Spre deosebire de animale, ei se răspândesc temporal și nu spațial. Fiecare copac în parte este unic, scoarța este amprenta lui asupra pădurii. Copacii, ca și oamenii, suferă, se joacă și ademenesc cu ajutorul culorilor și miresmelor ce le împrăștie, se apară împotriva forțelor distructive și se luptă corp la corp pentru teritoriul însolit.

Documentarul lui Luc Jacquet, Il était une forêt se diferențează prin poezie de alte filme de gen. Poezia culorii, poezii narațiunii, poezia tragismului naturii și poezia limbii franceze. Nimic din documentarele BBC n-ar putea capta ceea ce Jacquet a reușit aici: nostalgia, motiv de conviețuire într-o societate clădită pe nisipuri mișcătoare. Pentru ca, la final, sa confirme exact acest lucru prin fraza: Nu vreau să-mi imaginez lumea fără acești arbori. Poate doar mini-seria din 2011, Frozen Planet, cu vocile lui David Attenborough și Alec Baldwin in off se apropie stilistic vorbind de Il était une forêt, deși, ca orice documentar marca BBC, domină partea instructivă.

Luc Jacquet, cunoscut mai ales pentru documentarul lui din 2005, Marșul Pinguinilor, se folosește într-un mod impecabil de fiecare detaliu al pădurii tropicale. Subiect stufos în imagini, regizorul creează emoții fără a concluziona, însă, în niciun fel. De fapt, amalgamul de sunete tropicale, puse pe muzica atent compusă de  Éric Neveux completează atât mersul frenetic al fiecărei furnici ce se cațără pe copaci cât și săritura sprințară a maimuțelor ce sar de pe o cracă pe alta sau plimbarea langurosă a elefanților, în căutare de hrană.

Narativ vorbind, povestea pădurii tropicale fiind spusă din perspectiva unui biolog devine clar o abordare destul de părtinitoare și înflăcărată. Însă,  numai cu acest subiectivism acaparant pare că filmul reușește să devină mai mult decat un documentar și să formeze opinii mai mult decât educative. Prezintă o lume magică și misterioasă, nu numai de știință și informație.

Unicul moment al filmului în care discursul se axează pe forța omului asupra naturii cu consecințe neîndoielnice este cel în care vedem un întreg șantier în lucru în mijlocul pădurii. Cu toate acestea, nu e nevoie să se revină obsesiv asupra acestui lucru pentru că restul imaginilor vin în apărarea naturii, evident. 

Documentarul nu cade în capcana plictisului și al redundantului. Ai putea crede că nu se mai poate spune nimic nou despre un ecosistem atât de fragil și atât de aproape de extincție, despre arborii vechi de 700 de ani sau despre naturalețea tragicului copacilor care cad în gol, însă scopul, dacă există așa ceva, nu este acesta. Filmul nu instruiește, deși există câteva secvențe clare, în care se explică mai mult sau mai puțin tehnic situația din imagini. De fapt, prin acest film, regizorul aduce discret în discuție un uite ce am pierde…, fără a arăta cu degetul și fără a face supoziții în căutarea unui vinovat.

Filmul Il était une forêt/Once upon a forest/A fost odata o pădure se poate vedea acum în cinematografele din România, iar zilele acestea (14, 15, 21, 22 iunie) la Cinema Elvire Popesco

Un mic știați că…? în loc de închiere: Totalitatea furnicilor din pădurile tropicale depășesc greutatea tuturor animalelor din aceleași păduri.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here