Interviurile PostModern – Cand se lasa jazz-ul peste Bucuresti, discutam cu Michel Portal

0
268

A spus inițial că interviul va dura 10 minute…s-au făcut 40, pline de o energie incredibilă, de o modestie ieșită din tiparele celebrității și de improvizații muzicale inserate savuros în cursul discuției. Chapeau, maître Portal!

Considerat unul din părinții jazz-ului modern francez, compozitor, saxofonist, clarinetist și maestru al improvizației, Michel Portal a susținut un mega recital în cadrul festivalului Jazz in Church, la Biserica Luterană weekendul trecut. Ajuns la vârsta de 79 de ani,  maestrul a acceptat o întâlnire cu echipa PostModern, într-o pauză din sesiunea de shopping bucureștean: ceramică românească și CD-uri cu Dinu Lipatti.

 

Despre București

 

Michel Portal: Prima vizită mai lungă despre care îmi amintesc s-a petrecut acum patru ani. Am mai vizitat în treacăt Bucureștiul în cadrul turneelor din Europa de Est, dar nu am reținut foarte multe detalii. Bucureștiul mi-a creat senzația unui oraș care vibrează pe prea multe frecvențe simultan. Este un oraș care își caută încă vocea și stilul. Sunt foarte multe clădiri frumoase aici, vechi și pline de personalitate care se pierd într-un melanj cosmopolit bizar. Moda uniformizează și șterge de pe harta stilului orașe precum București – riscăm să trăim într-o lume de copii – după Paris, după Berlin etc.

 

Despre locurile în care cântă

 

Michel Portal: Pentru mine nu este atât de important locul în care are loc concertul. Poate fi vorba despre o imensă sală de spectacole, de un stadion, de o catedrală sau de o cafenea cu câteva mese – ceea ce contează cu adevărat pentru mine este conexiunea pe care o simt cu spațiul respectiv. Dacă mă simt în largul meu și îmi găsesc inspirația, pot să improvizez muzică de calitate și asta mă face mulțumit.

Singurele probleme care pot apărea atunci când vorbim despre un spațiu neconvențional sunt legate de acustică – într-o biserică anumite sunete pot rezona deranjant – sau legate de temperatură. Revenind la legătura dintre anumite sonorități și potrivirea lor cu unele locații, am considerat întodeauna muzica lui Mozart extrem de potrivită pentru un recital într-o biserică. Ceva din solemnitatea și totodată puritatea celor două se îmbină minunat.

 

Despre muzică

 

Michel Portal: Creierul unui muzician se aseamănă foarte mult cu un computer – în el stau amestecate multe stiluri, multe ore de audiții, multe piese în diferite interpretări și reinterpretări, arii noi și vechi. Unele dintre aceste bucăți muzicale ajung să te obsedeze pentru mult timp, îți stăruiesc în gând și se transformă continuu. În capul unui compozitor este mereu muzică. Eu, deoarece improvizez pe scenă, încerc să păstrez zonele sonore care mă inspiră într-un cadru septic, puțin influențabil la orice stimul nou.

 

Despre inspirație

 

Michel Portal: Am descoperit acest lucru pe parcursul timpului – inspirația nu vine la comandă. Dacă ești obosit, trist, tracasat, sunetele se inhibă și atunci trebuie să recurgi la artificii tehnice, fapt care nu mă mulțumește. Noi, francezii, avem o vorbă : Tot ce e nou, e frumos (n.a – Tout nouveau, tout beau) și acest lucru este aplicabil și în muzică. Mă inspiră emoția primului contact cu o persoană nouă, un loc nou, o situație pe care nu am mai trăit-o. De aceea și pe scenă caut mereu noi colaborări, noi artiști care să mă scoată din zona de confort și care să îmi stimuleze creativitatea.

 

Despre muzica de film

 

Michel Portal: A existat o perioadă în viața mea când m-am simțit teribil de obosit de tot ceea ce presupune viața între două spectacole – multe drumuri cu avionul, multe orașe, multe țări într-un timp foarte scurt. Energia mea era la pământ și tot ce doream era să stau locului. Mi s-a propus atunci să fac muzică pentru filme și mi-am spus că merită încercat. Era un nou vocabular muzical cu care puteam experimenta.  Procesul de creație este diferit: pornești de la o imagine, de la o descriere, un scenariu și acel moment îți inspiră o anumită secvență sonoră. Spre exemplu, vezi o fată la fereastra unei clădiri albastre. Ar fi ridicol să-i asociezi acestui cadru o secvență de jazz (n.a – începe să fredoneze un solo energic de trompetă). Și atunci trebuie să gândești diferit și asta m-a atras cel mai mult.

 

Despre modă și timpuri

 

Michel Portal: Vin de la Muzeul Enescu, neschimbat de la ultima mea vizită, un loc superb, dar în care oamenii nu se înghesuie. Nu mai este la modă. Pățesc același lucru dacă inserez în repertoriul meu muzica lui Enescu – este frumoasă, mi se spune, dar publicul nu o cere. Traversăm o perioadă de criză în toate domeniile artistice, în care, din păcate, singura măsură a succesului a ajuns să fie dorința publicului. Dacă mergi într-un magazin de muzică, te sperii – ești înconjurat de teancuri de CD-uri, care, până la ora prânzului se dublează. Se produce masiv, tehnologia a simplificat totul – poți face remixuri cu Orchestra Sălii Radio din București și cu o fată din Bucovina care cântă o doină veche fără să te miști un centimetru din studioul tău de înregistrări din Paris.

Revenind, dacă îi vei cere vânzătorului din magazinul de cd-uri să-ți recomande ceva, vei primi cel mai firesc răspuns: Habar nu am! Nu am timp să ascult tot ce primesc, deci nu mai ascult deloc!

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here