Into the White – Solidaritatea este limita

0
347

Ce n-au reuşit tratatele de pace sau discuţiile purtate la nivel înalt, referitoare la drepturile omului, a reuşit o întindere înspăimântătoare de zăpadă. Prăbuşiţi în deşertul îngheţat din munţii Norvegiei, trei soldaţi nazişti şi doi inamici britanici vor exersa finalul celui de-al Doilea Război Mondial cu mult înaintea marii debarcări din Normandia. Into the White are la bază o poveste reală din aprilie 1940, când forţele germane doreau să deţină controlul asupra minereurilor din Scandinavia.

Două avioane inamice se prăbuşesc după ce s-au hăituit reciproc prin aer. Încercând să caute un adăpost pentru a nu muri îngheţaţi, soldaţii rivali sunt obligaţi să împartă aceeaşi cabană izolată în mijlocul zăpezii. Rămaşi fără discursurile mobilizatoare ce-i pot asmuţi împotriva adversarului, noua lor misiune este una pentru care n-au fost pregătiţi: să rămână uniţi în fața unui alt duşman-frigul alb. Peter Naess reia tema solidarităţii acolo unde nu te aştepţi, între nazişti şi britanici, duşmani de moarte, amintindu-ţi de altă poveste reală, a unor soldaţi din tabere diferite, ce-au întrerupt lupta pentru a se bucura de sărbătorile din iarna lui 1914 împreună. Totuşi, regizorul evită stereotipurile naive despre utopia pacifistă, alegând să contruiască puntea de umanitate pas cu pas, fără prietenii forţate, iar actorii îl ajută în acest sens, oferind un joc memorabil, încât uiţi că-i vorba doar despre un film. David Kross (The Reader), Florian Lukas (Good Bye, Lenin!), Stig Henrik Hoff, Lachlan Nieboer şi Rupert Grint (Ron Weasley din Harry Potter) sunt credibili, lăsându-ţi impresia că-n locul unui film ai în faţă niste imagini din arhiva personală a unuia dintre soldaţi.

Regizorul a fentat spectaculosul unei lupte împotriva naturii, cu oameni târându-se prin nămeţi, acompaniaţi de o coloană sonoră gravă. Optează, în schimb, pentru spectaculosul din om, dresat să câştige un război cu orice preţ, să-şi apere patria orbeşte, alegând istoria colectivă în detrimentul aproapelui lăsat pe cont propriu, dar, care, trezit în mijlocul unor situaţii extreme, întoarce armele şi-şi apără inamicul doar pentru c-au împărţit aceeaşi încăpere a disperării.

Majoritatea scenelor se desfăşoară în spaţiul restrâns al cabanei unde se adăpostesc soldaţii. Aici vor să recreeze atmosfera unui front de război, împart la milimetru podeaua de lemn, se iau ostatici unul pe celălalt, pun la cale şicane şi tachinări usturătoare, apoi îşi aduc aminte şi de femeile care-i aşteaptă de-o parte şi de cealaltă a frontului real.

Întâlnirea dintre germani şi oponenţi ar fi putut da naştere unei antiteze pline de prejudecăţi între neamţul rigid, obsedat de reguli, şi băiatul simpatic din tabăra adversă, distribuit în rolul salvator al omenirii. Peter Naessevită inteligent aceată abordare și arată cum teutonul de neclintit se înmoaie, acceptând un pact greu de crezut, pentru a-i ţine-n frâu pe soldaţii mai tineri, mereu pregătiţi să-şi arunce replici sarcastice destul de riscante, dar la fel de amuzante. De fapt, umorul se târăşte subtil, deghizat în tensiunile întreţinute de naivitatea unor puşti abia înrolaţi, care, fără să vrea, topesc ostilităţile dintre superiori. Cei doi protagonişti necopţi oferă dinamism scenelor, trimiţând spre verva unui spectacol de teatru, unde replicile cu umor contrabalansează dramatismul situaţiilor-limită. Cum spuneam, puştiul din The Reader  (David Kross), care se bălăcea alături de Kate Winslet în timp ce-i citea romane de iubire, şi amicul roşcovan al faimosului Harry Potter (Rupert Grint) şi-au jucat bine rolurile din acest film.   

Into the White este o lecţie a firescului devenit cel mai greu efect special în relaţiile dintre oameni şi are toate calităţile pentru a deveni filmul preferat al spectatorului dornic să vadă apropieri umane în situaţii ostile.  

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here