Iubire amara – Elena Ferrante a debutat promitator

0
899

Romanele despre forţa şi complexitatea prieteniilor feminine, care alcătuiesc Tetralogia Napolitană, au ajutat-o pe Elena Ferrante să câştige faima internaţională, să fie apreciată de aproape toate categoriile de cititori, dar mai ales de cei ce preferă o scriitură dinamică, fluidă şi care abundă în observaţii psihologice despre tipologiile umane care seduc ori intrigă prin dezgustul pe care îl provoacă. Însă romanul prin care a debutat Elena Ferrante – Iubire amară – i-a încântat pe cei ce apreciază mai degrabă profunzimea sfredelitoare obţinută din acel amestec între misterul feminin, explorarea psihologică sofisticată şi ambiguitatea legată de motivele din spatele deciziilor sau de resorturile interioare ale personajelor.

Ambiguitatea, ispititoare pentru cei atraşi de personajele enigmatice, devine ingredientul care te împiedica să laşi din mână romanul Iubire amară. Este o ambiguitate care pluteşte deasupra unei morţi dubioase, lipsite de acel răspuns clar legat de motive. Personajul care moare este mama Deliei, protagonista romanului. Pe mama plină de mistere o chema Amalia şi trăia într-un Napoli demn de filmele-cult ale cineaştilor neorealişti, adică un loc unde erotismul pătimaş al meridionalilor şi brutalitatea sărăciei se împleteau în destinul femeilor de la periferie.

În amintirea Deliei, fiica reîntoarsă de la Roma pentru a cutreiera străzile napolitane anchetând moartea suspectă a fiinţei iubite, Amalia era femeia perfectă pentru a fi sacrificată într-o lume patriarhală naufragiată în mahalaua îmbâcsită, unde machismul lua forme crude. Însă indiciile rămase în urma unei morţi prin înecare trădează o viaţă ascunsă a mamei ce pare să-şi fi sacrificat latura seducătoare a feminităţii pe altarul datoriei care implică mereu renunţarea la propriile plăceri.

Pierzându-se în labirintul străduţelor din Napoli, protagonista descoperă legătura interzisă a mamei sale cu bărbatul care stârnea reacţiile violente ala tatălui ei gelos. Acesta se temea de forţa erotică emanată de soţia lui. Se pare că bărbatul din trecutul Amaliei (sau poate altul?) nu este străin de ultimele clipe din viaţa ei.

Iubire amară este un roman ale cărui prime pagini te atrag aşa cum te atrage de obicei o intrigă detectivistă sau o anchetă care demonstrează că motivele din spatele unei morţi fără explicaţii clare ascund nişte adevăruri dureroase despre natura umană, despre viaţa unui oraş. Dar pe măsură ce te vei apropia de final, vei descoperi un joc înşelător între certitudine şi mister. În acest joc, misterul promite devoalări suculente, iar certitudinile se diluează în ambiguitate pentru a te ţine pe jar. La baza jocului bine regizat se regăseşte acea tehnică a folosirii unor flashbackuri năucitoare din copilăria Deliei, în care nu vei şti unde se termină imaginaţia ce invadează realitatea la acea vârstă şi evenimentele care au avut cu adevărat loc, schimbând relaţiile dintre mamă şi fiică.

Relaţia mamă-fiică este una duală, bazată pe oscilaţia între admiraţie şi dezamăgire, între indentificarea asumată cu figura maternă şi contraidentificarea ostentativă prin respingerea fermă a trăsăturilor materne. Delia se simte copleşită de aceste trăsături materne care duceau la jocuri psihologice neclare cu bărbaţii din jur, dar ajunge până la urmă să preia trăsăturile şi gesturile Amaliei chiar dacă ar fi făcut orice pentru a se distanţa cât mai mult de modelul matern. Regăseşti în relaţia duală dintre mamă şi fiică aceleaşi observaţii pătrunzătoare şi uluitoare din romanul Fiica ascunsă, care a demonstrat că Elena Ferrante este o scriitoare cu multe faţete.

Raportarea duală a protagonistei la imaginea mamei este strâns legată de relaţia afectivă cu propriul oraş, Napoli, la care se întoarce, dar pe care îl respinge. La fel ca în alte romane scrise de Elena Ferrante, vei descoperi o legătură simbiotică între feminitate şi furnicarul meridional în care personajele şi-au petrecut primii ani din viaţă. Această legătură devine esenţială pentru construirea identităţii feminine prin referirea permanentă la contrastul dintre cele două Italii – cea sofisticată, plasată de unii la nord de Napoli, şi cea meridională, unde îşi fac de cap bărbaţii primitivi şi anarhia emoţiilor pătimaşe. Contrastul este reflectat de observaţiile privind corpul feminin şi asumarea ori negocierea libertăţii erotice.

Dacă Tetralogia Napolitană i-a adus notorietate Elenei Ferrante datorită subiectului irezistibil, la care pot rezona oamenii din întreaga lume – prietenia -, romanele despre legătura mamă-fiică sunt cele ce i-au convins pe cititorii pretenţioşi de consistenţa psihologică a scriiturii ei. După ce traducerea romanului Fiica ascunsă i-a făcut pe cititorii din România să o descopere pe Elena Ferrante în ipostaza scriitoarei capabile să se folosească de subtilitatea lumii interioare a personajelor feminine pentru a te atrage fără a se folosi de o naraţiune antrenantă, romanul Iubire amară îi va impresiona prin talentul autoarei de a folosi artificiile unei intrigi detectivistice pentru a surprinde până la urmă ceea ce nu poate fi limpezit printr-o simplă dezvăluire – adică tot acel ghem de trăiri contradictorii apărute în relaţia dintre o mamă şi fiica ei diferită, care s-a îndepărtat de propriul trecut.

Lumea interioară a protagonistei ajunse în ipostaza de a-şi explica moartea mamei sale, recurgând la amintirile trecutului şi la întâlnirea cu personaje mai mult sau mai puţin tenebroase, devine sursa imprevizibilului. Mergând pe urmele amintirilor despre mama ei, Delia îşi transformă existenţa într-o succesiune de evenimente demne de un thriller psihologic rafinat, cu tentă introspectivă, în care mintea le joacă feste personajelor pentru a le aduce în puncte menite să alimenteze suspansul. Întâlnirile cu bărbaţii din viaţa mamei ei şi dialogurile cu aceştia oferă acele răsturnări de situaţie care te ţin cu sufletul la gură, astfel încât să te laşi încă o dată acaparat de un roman semnat de Elena Ferrante.

Citeşte şi Fiica ascunsă – Consolidează reputaţia Elenei Ferrante

April’s Daughter – Mama seducătoare ia tot

Fiica ascunsa – Consolideaza reputatia Elenei Ferrante

April’s Daughter – Mama seducatoare ia tot

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here