Iubire si obstacole – Placerea de a citi proza scurta

0
173

Când scrie despre tinereţea petrecută între două continente, multipremiatul Aleksandar Hemon te face să empatizezi cu semenii irascibili, care vânează aprig un loc liber în mijloacele de transport în comun. Este atât de priceput în scrierea prozelor scurte încât aceia dintre noi care îl vor citi în drum spre job vor face orice pentru a-şi continua lectura neperturbaţi de aglomeraţia din jur.

Cele opt povestiri incluse în volumul Iubire şi obstacole îţi reamintesc de ce îţi place proza scurtă. Au un ritm şi un stil care dau dependenţă. Concentrează o întreagă umanitate în câteva rânduri. Au personaje bine conturate, iar autorul lor are talentul de a găsi până şi în detaliile monotone şi cenuşii acea scânteie care alimentează tensiunea produsă de anticiparea unui eveniment imprevizibil ce schimbă deznodământul.

Aleksandar Hemon face parte din categoria marilor scriitori actuali ce şi-au început viaţa într-o parte a lumii tulburată de conflicte, apoi şi-au deşertat poveştile răvăşitoare şi captivante pe tărâmul visat de atâţia şi atâţia imigranţi traumatizaţi: Statele Unite. S-a născut în Sarajevo, un izvor nesecat de personaje expresive şi de amintiri ce oferă combustibilul pentru o proză scurtă ce îţi potoleşte setea de poveşti care îmbină umorul balcanic amar şi invitaţia la reflecţie.

În anii ’90, când războiul ce a dus la destrămarea Iugoslaviei a distrus Sarajevo, Hemon s-a stabilit în metropolele americane. Aici a cunoscut faima datorată poveştilor inspirate din evenimentele unei vieţi lăsate în urmă, în Balcanii zguduiţi de conflicte.

Deşi povestea lui de viaţă atârnă apăsător, aşa cum atârnă istoria personală a oricărui dezrădăcinat nevoit să lase în urmă un Sarajevo al primelor iubiri, al primelor descoperiri şi al marilor prietenii, Aleksandar Hemon are o scriitură care te va seduce şi nişte personaje pe măsură. Umorul specific autoironiei incisive, drama, satira, nostalgia şi tragicomedia se îmbină irezistibil, cum doar în cărţile autorilor balcanici o pot face.

Descoperi un adolescent care îţi seamănă dacă ai fost genul de licean dependent de lectură, care îi citea pe autorii decadenţi şi asculta Led Zeppelin (în povestirea Stairway to Heaven). Ţi se va lipi de suflet personajul din Balcani care şi-a găsit refugiul într-o cămăruţă din oraşul cu zgârie-nori de peste ocean (Camera lui Szmura), la fel şi acel stundentul bosniac devenit în timpul liber vânzătorul ambulant ce se îmbibă de melancolia americanului însingurat (Good living). Te va amuza şi înduioşa tatăl care vrea să le salveze cu orice preţ viaţa albinelor, continuând tradiţia familiei de a se bucura de mierea considerată un dar preţios (Albinele. Partea I).

Unele povestiri sunt atât de consistente şi de intense, încât ai iluzia că te afli într-o sală de cinema, unde rulează un film premiat recent la Berlinale sau la Cannes. Vei avea impresia că vei urmări un film amuzant despre ieşirea din zona de confort a unui fiu de funcţionar ataşat ambasadei iugoslave în Congo. Povestirea Stairway to Heaven aminteşte de peliculele în care primele experienţe erotice din adolescenţă au legătură cu pofta de aventuri stârnită de lectură şi de întâlnirea adolescentului introvertit cu genul de aventuriei uns cu toate alifiile, ce îi dă primul joint şi îi prezintă o mostră din ademenitoarea viaţă de noapte a unei ţări exotice.

Vei asista la scene demne de filmele cu boemi din Sarajevo, care au visuri artistice (Dirijorul) ce îi poartă de pe un continent pe altul. Te vor amuza impresiile adolescentului care se bucura de prima lui călătorie fără părinţi, la finalul căreia trebuia să cumpere un frigider mai încăpător (Orice). Vei urmări cu sufletul la gură încercarea unor puşti de a-şi apăra teritoriul din cartierul invadat de antreprenorii imobiliari (Comando american) şi vei fi invitat să dărâmi vechiul mit al eroului de război salvator, analizând revoltat povestea soldaţilor evocaţi în proza Nobilele adevăruri ale suferinţei.

Citindu-l pe Hemon, descoperi oameni capabili să caute acele breşe în real care să le permită supravieţuirea psihică. Ei profită cât pot de mult de întâlnirea cu personajele excentrice dornice de a le face mărturisiri în care graniţa dintre împlinire şi ratare sau dintre minciună şi adevăr este ambiguă.

Regăseşti în evadările psihologice ale personajelor genul de umor amar şi de ironie cu prelungiri absurde. Dar aceste personaje nu anulează realitatea unui oraş din care se văd nevoite să fugă, ci doar încearcă să-i dea sens unei istorii colective şi personale copleşitoare, atribuindu-şi uneori destinul unui protagonist fictiv, cum vezi la puştii care se cred nişte soldaţi americani elibeartori din Al Doilea Război Mondial, doar că ei ar vrea doar să-şi elibereze locul de joacă de sub ocupaţia muncitorilor ce ridică un bloc nou în grădina unei case misterioase.

Citeşte şi Uite-aşa o pierzi – Povestiri care îţi lărgesc orizonturile

Rock Springs – Rătăcirea continuă

Uite-asa o pierzi – Povestiri care iti largesc orizonturile

Rock Springs – Ratacirea continua

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here