Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E.Hotchner – O lectura cuceritoare

0
1356

Cartea Iubirile lui Hemingway este exact aşa cum şi-au imaginat-o cei dornici de a călători în timp: încântătoare şi plină de nostalgii. Când îşi derulează amintirile, Hemingway este la fel de priceput în a concentra imaginile vii, dialogurile memorabile cu artiştii epocii sale şi trăirile puternice în fraze scurte, dar percutante.

Nu a fost nevoie decât de un ascultător care să pună întrebările potrivite la momentul potrivit pentru a-l face pe Hemingway să readucă la viaţă o întreagă epocă în stilul romanelor ce hrănesc nostalgii după o perioadă netrăită, cum a fost perioada interbelică, devenită o sursă inepuizabilă de personalităţi vizionare. De fapt, paginile acestei cărţi de mărturisiri amintesc de romanele inspirate de biografiile artiştilor ce s-au lăsat şlefuiţi de Parisul anilor ’20.

În acest Paris al anilor nebuni începe adevărata viaţă pentru Hemingway, bulversat de iubirea pentru două femei: domestica Hadley (prima lui soţie) şi mult mai sofisticata Pauline (devenită cea de-a doua soţie a scriitorului). Aici îl va cunoaste şi pe Fitzgerald, care va rămâne cel mai bun prieten al lui Hemingway în lumea artiştilor.

Majoritatea paginilor vor dezvălui un Hemingway care nu se teme să îşi arate latura sentimentală în spatele unei masculinităţi de modă veche, asociată cu vânătoarea, boxul şi cuceririle amoroase (o masculinitate căreia nu i se iartă de obicei sensibilitatea). Amintirile din perioada în care a pierdut-o pe Hadley, prima lui soţie, ce nu a mai tolerat prezenţa emancipatei şi manipulatoarei Pauline în viaţa lui Hemingway, sunt cele mai efervescente, dar şi cele mai dureroase. Deşi a rămas faimos datorită portretelor masculine în care surprindea o sensibilitate şi o vulnerabilitate aparte, cum sunt cele din volumul Men Without Women, Hemingway se dovedeşte a fi la fel de abil în explorarea portretelor psihologice ale femeilor pe care le-a iubit. Le surprinde nuanţele, tertipurile şi mai ales intenţiile secrete în cuvinte simple, cu efecte acaparante pentru cititorul fascinat de scenele din lumea scriitorilor ce au trăit în Parisul interbelic, dar perturbatoare pentru conştiinţa lui Hemingway, amintindu-i de un paradis pierdut.

Când îşi aminteşte de marile sale iubiri, Hemingway oscilează între voluptăţile nostalgiei şi remuşcările celui ce nu a ştiut să păstreze. Această oscilaţie marchează amintirile despre anii parizieni, în care a trăit o viaţă de lux alături de amanta Pauline, moştenitoarea unei familii bogate, fiind obligat să plătească un preţ imens: pierderea lui Hadley, prima lui soţie. Hemingway a cunoscut purgatoriul când s-a perpelit în propria confuzie timp de o sută de zile – răgazul acordat de Hadley pentru a putea alege între ea şi Pauline.

Amintirile despre cele o sută de zile seamănă cu peliculele filmate frumos, în care Parisul devine un decor melancolic pentru straniul periplu al unui scriitor pe care îl prind zorii în faimoasele grădini cutreierate de boemi, şi care îşi îneacă amarul în barurile din zonele rău famate sau în cabaretele de lux unde se ascultă jazz-ul anilor nebuni. Devine antologică scena întâlnirii dintre scriitor şi zeiţa de abanos a cabaretelor elegante – Josephine Baker. Este o scenă în care Hemingway deviază promisiunea unei nopţi toride spre o confesiune despre chinurile prin care trece sufletul unui bărbat nevoit să aleagă între două femei pe care le iubeşte la fel de mult şi care îi alimentează la fel de puternic inspiraţia de scriitor. Josephine se dovedeşte a fi o excelentă ascultătoare, care ni-l redă pe acel Hemingway autentic, tulburător şi tulburat de propriul labirint afectiv, un Hemingway uşor de rănit, din spatele încrederii în sine exibate în fotografiile iconice.

Farmecul acestei cărţi i se datorează lui A.E.Hotchner, jurnalistul devenit un apropiat al lui Hemingway, având astfel acces la cele mai intime amintiri ale scriitorului. De altfel, Hotchner este autorul unei alte cărţi dedicate scriitorului – Papa Hemingway. Hotchner are un talent preţios: acela de a pătrunde în memoria unui scriitor şi de a-i prezenta amintirile într-un mod care să te facă să crezi că ai în faţă un roman autobiografic, nicidecum o carte scrisă de altcineva, după captarea unor amintiri. Nu este intruziv, ci empatic şi răbdător.

Sunt atât de vii scenele evocate de Hemingway, încât ai impresia că te afli alături de el în cafenelele frecventate de boemi sau de acei mecena prosperi din America, vrăjiţi de Paris, că eşti un martor tăcut al conversaţiilor de pe Riviera, în care Fitzgerald îi dădea sfaturi unui Hemingway prins într-un triunghi amoros, că te urci în maşina unor milionari excentrici pentru a călători până în Pamplona ce l-a inspirat pe Hemingway, că ajungi să iei la rând localurile distracţiei din Havana anilor ’20-’30 într-o decapotabilă retro, că asişti la replicile acide schimbate de acesta cu protectoarea artiştilor avangardişti, Gertrude Stein, sau la reproşurile adresate de bogătaşii americani supăraţi că au devenit surse de inspiraţie caricaturală după ce l-au invitat pe Hemingway în Pamplona.

Modul în care Hotchner pune cap la cap amintirile lui Hemingway subliniază apropierea dintre viaţa acestuia şi personajele create, invitându-te să îi reciteşti povestirile şi romanele-cult. De fapt, aceste amintiri sunt o călătorie prin locurile ce l-au inspirat pe Hemingway şi unde a fost însoţit de femeile pe care le-a iubit cel mai mult. Parisul efervescent, Spania intensă, Veneţia nostalgiei senine, Africa marilor aventuri la limita morţii, Cuba inspiraţiei târzii şi Florida rememorării unor legături eşuate sunt expuse în scene care te fac să te simţi tu însuţi oaspetele lui Hemingway, alături de Hotchner.

Volumul Iubirile lui Hemingway nu este o simplă înşirare a unor amintiri cuceritoare. Hemingway face din memorie o cale a ispăşirii, printr-o sinceritate demitizantă. Nu se teme să ţi se arate aşa cum este de fapt când se simte copleşit de amintirea propriilor greşeli. În ciuda perioadei dificile din viaţa lui – Hemingway fusese internat într-un sanatoriu în ultimii ani ai existenţei – amintirile sale degajă umor şi o poftă de viaţă de nestăvilit. Dacă povestirile sale păstrează regula simplităţii, existenţa lui Hemingway a fost descrisă mai degrabă de abundenţă, de perpetua cochetare asumată cu excesele, cu dezordinea.

Citeşte şi Men Without Women – Un Hemingway în cea mai bună formă

The Leisure Seeker – O călătorie spre Florida, pentru fanii lui Helen Mirren şi ai lui Hemingway

Men Without Women – Un Hemingway in cea mai buna forma sau despre istoria barbatului obisnuit

The Leisure Seeker – O calatorie spre Florida, pentru fanii lui Helen Mirren si ai lui Hemingway

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here