Jeremiah Kipp – Pielea are ecou

0
604

Cinefilii aventuroşi, pasionaţi de filmul experimental, vor fi intrigaţi de scurtmetrajele regizate de Jeremiah Kipp, apreciat de critici datorită impactului vizual şi coloanei sonore tulburătoare. Legile unei naraţiuni coerente sunt dinamitate, iar filmele sale devin un test proiectiv sub forma unor imagini stranii, asupra cărora spectatorul aruncă propriile stări, emoţii şi interpretări, mai ales în cazul a trei dintre ele: Contact (2009), Drool (2011) şi The Days God Slept (2013).

Scurtmetrajele regizate de Jeremiah Kipp au devenit sinonimul unui amestec între imaginile de-o sensibilitate exacerbată, în care trupul personajelor feminine poartă un dialog vizual, aproape senzorial, cu spectatorul, şi muzica întunecată, având nişte ecouri anxiogene, capabile de a deturna senzualitatea spre un coşmar interior. Dialogurile sunt aproape inexistente, cu sensuri enigmatice, iar trăirile personajelor, reduse la jocul mimicii şi al expresivităţii corporale, sunt preluate de coloana sonoră.

Contact(2009) pare, la început, o alăturare de imagini ale intimităţii unor cupluri fără vreo legătură între ele. Un cuplu trecut de prima tinereţe aşteaptă un invitat la masă. Farfuriile şi tacâmurile poartă un dialog tăcut, dat în vileag de coloana sonoră ce se armonizează cu atmosfera tristă, sumbră, trădând însingurarea. Cineva sună la uşă, apoi se trece brusc spre o scenă în care un cuplu de tineri străbate labirintul unei ruine industriale de la periferia devenită un cuib de nebunii al celor dornici să încerce substanţe interzise. Un preludiu narcotic devine o inşiruire de halucinaţii senzual-înspăimântătoare, în care pielea creează un joc al contrastelor cromatice. Legătura dintre cele două cupluri va fi amânată şi va primi un sens abia spre final.

Tot despre o relaţie de cuplu este vorba şi în filmul Drool (2011). Personajul central feminin va face din mişcările şerpuitoare ce-i exprimă dezolarea şi setea de atingere un dans contemporan improvizat într-o sală de duşuri. Relaţia alb-negru, umbră-lumină, degradeurile, nuanţele de gri, muzica, precum şi detaliile ce surprind meticulos spasmele unei epiderme alunecoase au intensificat efectele vizuale ce însoţesc mişcarea corporală.

Personajul feminin pare să pună în scenă un dans ermetic, având accente noir, menite să te cutremure, dar să te fascineze în acelaşi timp, datorită impresiilor cromatice. În Drool, regizorul pleacă de la un erotism senzorial până la palpabil şi visceral până la demonic, pentru a se îndepărta, apoi, de concret, spre un tablou suprarealist, lăsând corpul să devină o pânză a pigmenţilor fluizi. Datorită acestui erotism sumbru, Drool a fost comparat de mulţi spectatori cu filmele regizate de Lars von Trier.

Spre deosebire de Contact şi Drool, The Days God Slept (2013) este mai bogat din punct de vedere al culorilor şi al dialogurilor, dar la fel de misterios când vrei să-i dai un sens. Un bărbat ce poate fi uşor inclus în categoria intelectualului timid şi reţinut în preajma femeilor nimereşte într-un club de striptease, în care dansul lasciv este acompaniat de o vestimentaţie stridentă, burlescă. Una dintre femei îl ia de-o parte şi începe să flirteze cu el, apoi să-i împărtăşească nişte experienţe tari, ce implică prezenţa unui bărbat faţă de care simte o atracţie masochistă. Din când în când, peste imaginile cu dansatoarele ispititoare se suprapun cuvintele unui monolog privind relaţia om-Dumnezeu. Când povestirile dansatoarei capătă nuanţe mistice, regizorul schimbă decorurile şi îi trimite pe cei doi protagonişti într-un loc mai cuminte.

Să fie o parabolă despre fructul oprit, despre căderea din Paradis? Sau adevărata intenţie a lui Kipp a fost să ofere acel melanj răvăşitor între degradarea fiinţei şi căutarea unui sens al vieţii, ca formă de apărare psihică? Regizorului îi place să-i joace feste cinefilului obsedat de interpretări, deschizând multe porţi în scurtmetrajul The Days God Slept.  

Pentru cei pasionaţi de arta fotografică, scurtmetrajele realizate de Kipp sunt o galerie în care detaliile unei cine, obiectele şi lumina reflectată la nivelul epidermei poartă nişte dialoguri asurzitoare şi abisale.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here