Jeune & jolie – tanara si prostituata

0
1009

Tema prostituției nu reprezintă o noutate pentru cinematografie. Cea mai veche meserie din lume este, dimpotrivă, bine reprezentată în filme. Mulți regizori, printre care Fellini, Bunuel sau Godard, au fost fascinați de prostituate. De remarcat că toate târfele (sau majoritatea) din filmele de până în prezent, de la prostituata intelectuală, care se prostituează din plictiseală și curiozitate, la prostituata din obligație și nevoie, sunt adulte sau au cel puțin 20 de ani.

François Ozon, a cărui filmografie este cel puțin variată ca stil și tematică, face un film despre o adolescentă prostituată. Isabelle are 17 ani și, după ce-și pierde virginitatea într-o vară la mare, începe să se prostitueze. Nu din plăcere, nici din lipsă de bani. De fapt, nu ni se face cunoscut motivul din spatele noului ei hobby, iar regizorul nu ne ajută cu prea multe indicii.

Jeune & Jolie este împărțit în cele patru anotimpuri, delimitate de muzica lui Françoise Hardy. Fiecare anotimp are ceva deosebit – vara este anotimpul dezvirginării, toamna Isabelle este cea mai productivă din punct de vedere al noii sale vieți, iarna secretul său este devoalat, iar primăvara Isabelle pare să fi deja renunțat la prostituție (finalul este deschis, însă continuarea ne este insinuată). Din punct de vedere temporal, așadar, filmul urmărește dispunerea cronologică firească; este important să fim martorii evoluției ascendente (sau descendente) a lui Isabelle.

Deși tema filmului invită la scene perverse și explicite de sex, François Ozon recurge la o abordare mai soft. Scenele de sex, destul de puține, nu sunt sordide sau degradante, ci realiste. De altfel, scopul lor nu este de adaptare la un public avid de nud și pornografie, ci de a afișa reacțiile neutre ale Isabellei la partenerii de sex și la act în sine. De asemenea, ea se adaptează dorințelor clienților, le îndeplinește fanteziile, le provoacă plăcere, dar este incapabilă de a simți vreuna. Georges, deși bătrân, este singurul client în raport cu care Isabelle simte o oarecare conexiune. Întâlnirile lor sunt mai tandre, nu mecanice precum celelalte, iar Georges o ajută să descopere plăcerea, intimitatea și erotismul. Tocmai datorită acestei apropieri, decesul lui Georges o dezechilibrează, punând capăt (cel puțin pentru moment) celei de-a doua sale vieți.

Prin intermediul prostituției, François Ozon explorează de fapt adolescența. Această vârstă la care schimbările fiziologice sunt maximale este profund emoțională și hormonală, iar regizorul vrea să evidențieze tocmai acest ultim aspect. Isabelle întruchipează adolescentul în formarea unei identități proprii și în descoperirea propriei sexualități. Iar sexualitatea ei nu se leagă încă de emoție.

Începutul dualității sale se insinuează încă din momentul pierderii virginității, când pe tot timpul actului rămâne placidă, chiar inexpresivă. De altfel, reacțiile sale expresiv-emoționale sunt rare, cu precădere în timpul actelor sexuale, pe care le întreprinde mecanic. De asemenea, nu vorbește foarte mult, întregul personaj Isabelle fiind un mister pentru public și însuși pentru regizor, care nu face decât să o urmărească și să fie cu un pas în urma ei.

După cum afirmam și înainte, motivele comportamentului său nu ne sunt clare. Nu duce lipsă de bani și nici nu are probleme în a supraviețui de pe o zi pe alta. Simte mai degrabă o nevoie viscerală pentru a se prostituia, iar cel mai mult o stimulează riscul, aventura, angajarea în activități ilicite care întrerup monotonia existenței sale. La fel de bine ar fi putut să se apuce de droguri sau să devină anorexică. O altă posibilă cauză ar fi lipsa tatălui biologic, iar perspectivele psihanaliste ar îmbrățișa din plin această ipoteză. Cu toate acestea, nu știm și nici nu ne ajută această informație.

Dualitatea lui Isabelle are repercusiuni și asupra celor din jurul ei – frumusețea și senzualitatea ei, la care se adaugă noul statut de târfă, le provoacă griji femeilor din jurul ei, deși acestea sunt doar în mintea lor.

François Ozon se face responsabil de descoperirea actriței Marine Vacth pentru care Isabelle a fost primul rol principal. Frumusețea ei este mai degrabă misterioasă, fragilă, ne incită și ne face să ne dorim să știm mai multe despre ea. Regizorul o folosește din nou pe Charlotte Rampling, care a apărut în alte filme ale sale, în roluri transgresive, întruchipând femei senzuale, sexuale.

În definitiv, Jeune & Jolie nu este un film exclusiv despre prostituție și nu cade în perversități vizuale și sexuale. Adolescența așa cum o percepe Ozon nu este idealizată. Este o vârstă tranzițională, iar Isabelle este o adolescentă care își mulează propria sexualitate și identitate. Prin prostituție, da.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here