Jurnalul unei iubiri imposibile – Sub vraja orasului Florenta

0
422

Cele trei poveşti incluse de Kaya de Vos în volumul Jurnalul unei iubiri imposibile vor fi savurate mai ales de sentimentalii visători ce au ajuns în paradisul terestru localizat în Florenţa sau l-au cutreierat (măcar o dată) cu ochii minţii.

Oraşul renascentist cu ale sale grădini, cupole şi apusuri sublime ce luminează incandescent râul Arno şi faimosul Ponte Vecchio devine un al treilea personaj. Acesta creează o atmosferă ce favorizează întâlnirile personajelor feminine pasionate de artă cu mitul iubirii unice, absolute.

Poveştile de iubire nu au fost scrise într-un stil sofisticat şi nu vei găsi nici genul acela de naraţiune spectaculoasă, densă, însufleţită de personaje cu trăiri clocotitoare şi reacţii învolburate. Totuşi, Kaya de Vos reuşeşte să-şi atragă cititorul prin două calităţi: redarea atmosferei magice din Florenţa, la care visează iubitorii de artă, şi abilitatea de a-şi învălui seducător poveştile de iubire (aparent pline de clişee) într-un nimb enigmatic şi mitic, atemporal, în care prezentul deschide o uşă către un trecut glorios ce încă mai respiră asupra oraşului, azi.

Lectura începe îmbietor precum o primă plimbare în Florenţa, pe malurile râului Arno, înţesate de bijuterii arhitecturale, grădini şi piaţete devenite veritabile muzee în aer liber. Oraşul este locul ideal pentru o arhitectă în plină ascensiune şi pentru studenta la arte abia ieşită din adolescenţă, al cărei jurnal uitat pe o bancă este găsit tocmai de această arhitectă ajunsă în Florenţa. Paginile cu tainele amoroase ale studentei din Florenţa sunt incluse în povestea ce dă şi titlul volumului: Jurnalul unei iubiri imposibile.

Jurnalul unei iubiri imposibile are la bază mitul regăsirii sufletului-pereche. Personajul principal Carina, o studentă de 19 ani care adoră să cutreiere străduţele vechi pentru a găsi locul perfect unde să picteze râul Arno şi Florenţa în diferitele metamorfoze oferite de variaţiile de lumină, îl va cunoaşte pe Michelangelo, un tânăr ce seamănă cu faimoasa capodoperă David, creată de sculptorul ce acelaşi nume. Enigmaticul Michelangelo o salvează pe Carina dintr-o situaţie-limită şi o va seduce uşor, uşor, făcând-o să creadă în posibilitatea iubirii unice şi totale.

Iubirea personajelor din această primă poveste, care semănă cu scenele unui film romantic ai cărui protagonişti se pierd pe străzile unui oraş sublim, va lua până la urmă o turnură neaşteptată, învecinată cu mitul. Scenele picturale care dezvăluie frumuseţea unui oraş în cadre fotografice ajung să fie acaparate de umbrele trecerii spre o altă realitate, în care terestrul şi aspiraţia spre idealul nelumesc se contopesc, amintind de marea nostalgie a sufletului-pereche, despre care se tot spune că devine motivul straniu al unei perpetue căutari.

Cea de-a doua poveste – Peregrinările principelui Baldinarri – păstrează tema căutării sufletului-pereche şi personajele feminine pasionate de arhitectura Florenţei. De data aceasta mitul (re)găsirii sufletului-pereche va căpăta aerul misterios al unei poveşti cu fantome revenite în prezent. O vilă renascentistă devine scena unei revederi ce sfidează limitele timpului şi ale raţiunii. În această vilă toscană un aristocrat îşi caută iubirea pierdută în urmă cu sute de ani. Căutarea lui va coincide la un moment dat cu dispariţia bruscă a unei arhitecte din Zadar (Croaţia). Arhitecta ce avea trăsăturile unei sculpturi antice devenise un specialist implicat într-un proiect de restaurare din Florenţa. Ea fusese găzduită chiar de urmaşii aristocratului într-o vilă plină de amintiri sfâşietoare.

Cei ce preferă voluptatea unei poveşti romantice din care nu lipseşte o prezenţă învăluită în mister vor fi ispitiţi şi de începutul povestirii Nunta de argint. Prima pagină a povestirii surprinde confuzia a două gemene care văd cum traversează peronul gării o femeie ce seamănă leit cu proprietara vilei pe care acestea o îngrijiseră câteva decenii la rând. Femeia pare o nălucă. Imediat vei descoperi drama acestei femei, care aminteşte de idealul de frumuseţe întruchipat de Monica Bellucci în Malena.

În toate cele trei proze incluse în Jurnalul unei iubiri imposibile, autoarea Kaya de Vos mizează pe tendinţa multor cititori de a umple prezentul unui oraş important pentru istoria artei cu propriile fantasme legate de un trecut imaginat, reinterpretat. Florenţa rămâne şi pentru Kaya de Vos un spaţiu plin de magie, ce permite alunecarea dintr-un secol într-altul prin apelul nostalgic la fantastic şi la mit.

Citeşte şi Top 10 filme despre iubiri imposibile

Muza – Poveştile tabloului misterios

Top 10 filme despre iubiri imposibile

Muza – Povestile tabloului misterios

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here