L’amant double (The Double Lover) – Fantezii cu gemeni intr-un thriller psihanalitic

0
1041
foto: en.unifrance.org/movie

L’amant double este un bun exemplu că psihicul uman – cu fanteziile ascunse, plăcerea de a încălca tabuuri, jocurile perverse, complexele şi acel secret cu potenţial exploziv – poate fi de fapt cel mai bun thriller. Iar când o femeie care începe să-şi exploreze abisurile propriei sexualităţi nimereşte între doi fraţi de profesie psihiatri, fii sigur că vei avea parte de un thriller psihologic încărcat de erotismul care ajunge să coaguleaze de fapt trăsăturile şocante ale personalităţii.

Încă un detaliu promiţător pentru spectatorii interesaţi de filmele ce vor să exploreze acea parte incomodă a dorinţelor: filmul a fost inspirat de romanul Lives of the Twins, al unei scriitoare cunoscute pentru modul în care dezvăluie secretele zguduitoare ale personajelor. Este vorba despre Joyce Carol Oates, care a scris acest roman sub pseudonimul de Rosamond Smith.

Turnura luată de relaţiile pe care o femeie începe să le dezvolte, în paralel, cu doi gemeni, ce îi devin din terapeuţi parteneri sexuali, face din L’amant double un film despre care chiar poţi spune că este imprevizibil. Asemenea unui veritabil thriller psihologic, L’amant double include acel cocktail de suspans, mister, secrete şocante şi rătăciri în propria minte. Doar că aceste rătăciri nu diluează ritmul alert prin scene în care gândurile înlocuiesc acţiunea, ci se transformă într-o serie de acţiuni halucinante, ce te ţin cu sufletul la gură. Tensiunea va urca gradat spre dezlănţuirea pericolului. Dozarea pericolului va duce la o serie de feste jucate spectatorului exact atunci când acesta este sigur că poate prezice urmările situaţiilor-limită.

Noul film al lui Francois Ozon este regizat parcă special pentru a demonstra că  actriţa Marine Vacth, devenită celebră datorită filmului Jeune et jolie, este mai mult decât întruchiparea adolescentei din fanteziile cu minore, putând fi distribuită cu brio într-o diversitate de roluri. Modul în care o interpretează pe (aparent) fragila Chloe îţi confirmă acele calităţi compatibile cu filmele psihologice având tensiunea unui thriller. Marine Vacth intră credibil în pielea debusolatei atrăgătoare, dependente de atenţia masculină, care îşi seduce terapeutul jucând rolul neajutoratei.

foto: en.unifrance.org/movie

Chloe este genul de personaj feminin care, odată ajuns în cabinetul unui terapeut, le va stârni interesul celor pasionaţi de psihanaliză. Ai impresia că Francois Ozon s-a gândit că filmul său va încinge spiritele în grupurile ce se întâlnesc periodic pentru a comenta un film cu trimiteri psihanalitice. Totuşi, regizorul nu a păstrat scenele filmului în zona inaccesibilă a trăirilor ambigue, ce pot fi codificate doar de specialişti. Foloseşte suficiente detalii vizuale ce au rolul de a scoate la suprafaţă, într-un mod cât se poate de clar, inconştientul personajelor astfel încât să livreze acea desfăşurare trepidantă promisă celor dornici de a vedea un thriller, nu o ecranizare a unui tratat de psihanaliză.

L’amant double este genul de film în care suspansul şi atracţia sexuală toxică vor condimenta o poveste în care toate certitudile sunt dinamitate de o scenă la alta. Acţiunile întreţin permanent acea confuzie capabilă să reflecte de fapt anarhia erotică din fanteziile personajului feminin. Aceste fantezii sunt alimentate de unul dintre gemeni, care întruchipeaza tiplogia psihopatului sofisticat şi manipulator. El ştie cum să întreţină dorinţa sexuală a pacientei sale ajunse într-un punct vulnerabil care însă o face să se simtă mai liberă ca niciodată în asumarea fanteziilor şi a plăcerilor bizare. Geamănul fără inhibiţii va dezvălui nu numai partea întunecată a protagonistei, cât şi pe cea a fratelui său, care poate fi considerat, până la proba contrarie, geamănul inocent.

foto: www.festival-cannes.com/en/films

Relaţia psihiatru-pacientă şi antiteza dintre geamănul bun şi cel malefic ar fi putut împinge filmul într-o zonă facilă, a clişeelor de cabotin în care se transformă de multe ori pretenţiile nejustificate de mare cunoscator într-ale psihanalizei. Dar Francois Ozon introduce nişte elemente vizuale cu tentă suprarealistă, ce ţin de zona unui horror stilizat, fără scene scabroase, astfel încât să le dea explicaţiilor psihologice de manual o direcţie stupefiantă plină de originalitate.

Există câteva scene în care ai impresia că Francois Ozon face trimitere la Persona, filmul-cult al lui Bergman şi la filmele lui Hitchcock, datorită amestecului dintre angoase, obsesiei pentru schimbarea identităţii prin canibalizare psihologică, secretelor cu explozie amânată şi potenţialului înfricoşător al unor detalii banale. Dar filmul lui este departe de a se apropia de subtilitatea ermetică a lui Bergman, fiind mai apropiat de reprezentarea obsesiilor sexuale angoasante în filmele lui Lars von Trier. Găseşti mai degrabă un film a la Hitchcock adaptat la cultura franceză, mult mai elegant la capitolul decoruri, şi apropiat de stilul romanelor erotice pentru cei pasionaţi de psihologie.

Pe lista elementelor ce îţi vor da aşteptările peste cap este şi modul în care Francois Ozon a gestionat relaţiile dintre personaje, astfel încât să te surprindă prin evoluţia triunghiului sexual. Felul în care actorul Jeremie Renier interpretează doi fraţi având personalităţi opuse îţi dă fiori, nu atât prin acţiunile personajelor, cât prin replicile ce le oferă explicaţiilor psihologice legate de rivalitatea lor o semnificaţie sinistră.

foto: www.allocine.fr/video

La un moment dat ajungi să te întrebi dacă opoziţia dintre sexualitatea debordantă a geamănului malefic şi cea a geamănului considerat a fi cel perdant nu este decât oglinda unei scindări din psihicul personajului feminin. Apariţia gemenilor poate simboliza o scindare între partea feminină care îşi urmează dorinţele sexuale debarasate de implicarea emoţională şi cea a refulării încurajate de vinovăţie. Cei doi fraţi par să locuiască în lumi paralele. Unul refuză să recunoască existenţa celuilalt, ascunzând un mare secret ce o va purta pe Chloe într-o zonă a descoperirilor terifiante, ce îi dau certitudinile peste cap. Lumile paralele în care par să traiască gemenii sunt reprezentate simbolic prin elementele arhitecturale care îi oferă filmului acele calităţi excentrice asociate thrillerelor elaborate la nivel vizual. De altfel, regizorul foloseşte exponatele bizare ale unei galerii de artă contemporană pentru a deconspira angoasele personajului feminin şi pentru a-ţi induce şi ţie o stare de nelinişte, comună cu a lui Chloe.

Vei aprecia la Francois Ozon felul în care foloseşte decorurile unui apartament pentru a descrie personalitatea de psihopat sofisticat a fratelui malefic. Obiectele în stilul Art Deco al perioadei interbelice, din camera secretă, unde se petrec scenele incandescente ale filmului, sunt expuse astfel încât să reflecte acea legătură dintre pericol, şarmul psihopatului cu gusturi fine şi erotismul ce scapă de sub control. Fiecare element al decorului este calculat astfel încât să trasforme spaţiul într-o prelungire plină de metafore a inconştientului, exact ca într-un thriller old school, în care pericolul venea din realitatea distorsionată de mintea personajelor traumatizate.

Dacă mulţi spectatori vor aprecia eleganţa vizuală în expunerea fanteziilor perverse prin turnura imprevizibilă a detaliilor, cei pasionaţi de psihologie, cunoscători ai viziunii psihanalitice din şcoala franceză, vor fi uşor dezamăgiţi. Vor contesta modul în care Francois Ozon fie ajunge să deconspire unele semnificatii legate de cauze şi de apropierea sexualităţii de morbid. Reprezentarea zonei abisale a psihicului li se va părea superficială chiar şi în tentativa reuşită a lui Francois Ozon de a mări doza de suspans cu ajutorul unor detalii şocante privind fantasmele ce devin reale, ducând la scene care să îţi dea mai degrabă fiori decât indicii.

L’amant double a fost proiectat în premieră (în România) în cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, ediţia din 2017.

Citeşte şi The Beguiled – Răstoarnă miturile dintr-un film de epocă despre femeia îndrăgostită

Vegetariana – Un amestec între absurd, erotism şi artă contemporană

The Beguiled – Rastoarna miturile dint-un film de epoca despre femeia indragostita

Vegetariana – Un amestec intre absurd, erotism si arta contemporana

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here