Our Last Tango (Un tango mas) – Despre cuplul argentinian care a schimbat istoria dansului

0
591
foto: © Strand Releasing LLC

Nu va mai exista un cuplu ca noi. Am fost cuplul secolului XX, chiar şi al secolului XXI. Aşa începe Maria Nieves să-şi deruleze amintirile din jumătatea de veac petrecută alături de cel ce i-a fost partener de tango şi marea iubire. Îi vei descoperi povestea în documentarul Un tango mas, regizat de German Kral şi prezentat în premieră, în România, la festivalul Pelicula (2017).

Maria Nieves Rego este una dintre starurile tangoului. Împreună cu partenerul ei, Juan Carlos Copes, a devenit un simbol al dansului argentinian. Se spune despre ei că au format de fapt cel mai mare cuplu din istoria tangoului. Ei l-au modernizat. I-au dat un stil propriu. L-au oferit publicului prin puneri în scenă spectaculoase, devenind un adevărat fenomen pe Broadway.

Când urmăreşti destăinuirile şi legătura dintre tensiunile din cuplu şi mişcări, îţi vine să le dai dreptate celor pentru care tangoul este cel mai potrivit dans atunci când emoţiile puternice, iubirile pătimaşe care devorează şi arhetipurile feminine şi masculine trebuie exprimate, cuvintele fiind insuficiente.

Cei doi mari dansatori din film s-au iubit şi s-au inspirat. El a făcut-o să descopere că nu poate respira fără tango într-o perioadă în care dansul o salva de la disperarea sărăciei extreme. Ea l-a făcut să declare că şi-a găsit Stradivariusul. Pe scenă au fost de nedespărţit, dar în viaţa reală i-au despărţit ce i-au unit în sala de dans – trăirile năvalnice şi dorinţa de a explora lumea.

Documentarul are tonul unui roman-confesiune derulat din prezent spre trecut şi decorurile ce inspiră nostalgie, demne de un film de epocă despre Buenos Airesul anilor ‘40. Our Last Tango este asemenea unui roman pe două voci, cu două versiuni, scris din perspectiva a două personaje aflate la apus, dar care nu cunosc disperarea bătrâneţii, ci doar nostalgia şi pasiunea.

Ai impresia că versiunea feminină asupra dansului şi relaţiei de cuplu este mai percutantă şi mai aproape de spectator, dominând filmul confesiv. Iar acest lucru nu dezechilibrează, ci, dimpotrivă, te face să percepi povestea mult mai intens, deoarece Maria Nieves are umor autoironic şi talent de povestitoare. Ar fi putut fi la fel de bine personajul feminin narator al unui roman despre Buenos Airesul din perioada în care tangoul era zeu, iar sălile de dans un loc sacru al primelor iubiri.

Maria Nieves este o dansatoare de tango aşa cum ţi-ai imaginat. Este feminină, tandră, a trăit pasional şi nu se teme să îşi dezvăluie şi fragilitatea din spatele imaginii demne de o femeie conştientă de forţa ei de seducţie odată intrată în sala de spectacol. A cunoscut strălucirea. A iubit pătimaş, aşa cum se iubea odată sau cum se mai iubeşte şi azi în ţinuturile sud-americane: copleşitor, vulcanic şi tandru, cu sacrificii grele, cu tolerarea infidelităţilor, cu pierderea de sine urmată de regăsirea feminităţii şi a identităţii artistice după suferinţa abandonului. Totuşi, Maria Nieves nu îţi dă impresia că se victimizează, deşi ea este cea care a suferit cel mai mult, care a pierdut. Se ia în râs cu nostalgie şi cu toleranţa celui împăcat cu sine.

Filmul trece dincolo de limitele documentarului. Intimitatea este una puternică. Maria Nieves chiar participă la realizarea filmului. Le povesteşte despre viaţa ei realizatorilor iar acest lucru este arătat de parcă ai asista la procesul de construcţie a documentarului.

Zeiţa tangoului este cât se poate de emoţionată când îşi retrăieşte viaţa prin mişcările dansatorilor Ayelén Álvarez Miño şi Juan Malizia, ce interpretează rolul ei şi al partenerului Juan Carlos Copes în secvenţele de epocă menite să reamintească de vechiul Buenos Aires. Le dă indicaţii cu multă căldură atunci când aceştia intră în sala de dans.

Our Last Tango (Un tango mas) nu este doar un film despre iubirea pentru tango, ci o declaraţie de iubire pentru vechiul Buenos Aires, cu ale lui săli de dans unde se decideau destine, unde se formau şi se desfăceau cupluri şi unde începeau poveşti ce durau o viaţă. Un Buenos Aires în care tangoul era singurul mod de viaţă, un antidot împotriva abrutizării în cartierele sărace.

Citeşte şi Tangou pentru Lisandra – Dansăm pentru a dezgropa trecutul

Tangou pentru Lisandra – Dansam pentru a dezgropa trecutul

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here