Latitudes – O iubire a zilelor noastre

0
826
imagine: www.roevents.ro

Latitudes a fost unul dintre filmele selectate pentru a fi proiectate în cadrul ediţiei din 2016 a Hip Trip Travel Film Festival (după ce a fost inclus şi în selecţia Festivalului de Film de la Locarno). Pelicula expune o poveste de iubire la distanţă, desfăşurată într-un ritm fragmentar, senzual şi nostalgic, în care lentoarea scenelor de interior este spartă de tensiunile unor parteneri ce pot trece de la acalmia languroasă la reproşuri şi ultimatumuri presante. Regizorul Felipe Braga este mai degrabă centrat pe stările personajelor, care şi-au dizolvat nevoia de ataşament într-un nomadism afectiv.

Latitudes fost realizat special pentru cei obişnuiţi să asocieze iubirea contemporană cu întâlniri datorate hazardului într-un mare oraş, cu schimbul mesajelor apărute pe ecranul unui smartphone, cu suspine transmise virtual deoarece ritmul alert al vieţii personale confiscate de activităţile profesionale distanţează epidermele şi răreşte întâlnirile din viaţa reală. Există mulţi spectatori ce vor considera filmul lui Felipe Braga un romance (deloc siropos) pentru sentimentalii sofisticaţi ai zilelor noastre, obişnuiţi să ia la pas metropolele emblematice pentru cosmopoliţii dornici să comprime alert cât mai multe senzaţii într-o perioadă cât mai scurtă.

Deşi tentaţia unui periplu vizual abundent era greu de ignorat, iar subiectul ofertant pentru abundenţa unor stări emoţionale stridente, Latitudes este un film cu acţiune minimalistă. Triunghiul amoros este aplatizat prin replici expeditive şi explorarea mai multor oraşe, printre care Paris, Londra, Buenos Aires, Istanbul, Sao Paulo, Veneţia şi Porto (unde se va desfăşura idila protagoniştilor) se va rezuma la nişte elemente de arhitectură, cafenele sau străzi emblematice şi ultrafolosite în imortalizările colecţionate în albumul personal expus de mulţi turişti pe Facebook. Totuşi, imaginile şi evoluţia intimităţii afective vor fi suficient de atrăgătoare pentru spectatorii care şi-au imaginat viaţa perfectă asemenea unui amestec antrenant între un job creativ şi continua satisfacere a unui apetit pentru călătorii, între care să poată strecura nişte relaţii incompatibile cu existenţa măsurată în cadenţa rutinieră.

imagine: alchetron.com
imagine: alchetron.com

Protagoniştii filmului au parte din plin de plăcerea intensă a hoinărelii romantice nocturne pe străzile unei metropole şi a refugiului contracronometru în camera de hotel, între două check-in-uri pentru destinaţia următoare, ce reprezintă onorarea unui nou angajament profesional. Amândoi au nişte profesii visate de foarte mulţi din noua generaţie. Ea, Olivia (Alice Braga), este un fashion editor dedicat muncii sale, care şi-a mutat existenţa în camerele unor hoteluri chic. Rafinată, înzestrată cu acel sarcasm elegant, atent dozat şi bun de presărat prin replici isteţe în surdina unei conversaţii însoţite de un pahar cu vin, devine o prezenţă misterioasă fascinante. Aşadar, va imposibil de plasat în contextul efemer al unei aventuri de o noapte consumate între două zboruri bune pentru amnezia emoţională, ce îi permit fotografului cu faimă internaţională, Jose (Daniel de Oliveira), deplasarea de la o locaţie la alta, fără complicaţii sentimentale inutile.

După ce petrec o noapte împreună, Olivia şi Jose forţează hazardul şi îşi oferă luxul revederilor planificate, fie ele şi pe fugă. Prefăcându-se că nu vor o relaţie stabilă, se rezumă la mesaje transmise prin telefonul mobil. Ajunşi faţă-n faţă, mereu în alt oraş, ei alternează farmecul tachinărilor cu tertipurile furnizate de răspunsurile evazive ori de câte ori apare pericolul unui angajament de lungă durată. Se rezumă la sex şi la plimbări, şi comunică mai mult prin semnificaţia simbolică a hainelor alese, a impresiilor despre propriul job făcut din pasiune, a decorului din camera de hotel şi prin alegerea unui anumit oraş exotic al întâlnirilor răzleţe, dar în timpul cărora trăiesc intens cât pentru restul anului.

imagine: variety.com
imagine: variety.com

Felipe Braga se foloseşte de nişte dialoguri simple pentru a exprima eliptic toate aspectele complicate ale unei relaţii de cuplu la distanţă. Detectezi teama de eşec şi de suferinţă, teama de asumare a unei despărţiri şi a unor schimbări, infidelitatea ca formă de oscilaţie între noile tentaţii şi o relaţie stabilă ce oferă siguranţa un back-up stabil, conflictul dintre nevoia de autonomie şi nevoia de celălalt, percepută a fi un semn al dependenţei emoţionale, dar, mai ales, confruntarea cu propriul haos şi cu propriile confuzii scoase la suprafaţă în cuplu. Deşi pare să prefere o abordare superficială a unei relaţii de cuplu în era tehnologiei şi a imaginii, pulverizând concluziile profunde în impresii vizuale demne de un pictorial fashion ce alternează decorul extravagant cu sofisticatul minimalism urban, regizorul brazilian reuşeşte să expună adevăratele motive ale personajelor înlocuind analiza minuţioasă prin scenele de cafenea sau prin dialogurile ce anunţă o desfăşurare monotonă. Îi este de ajuns o replică banală pentru explora semnificaţiile unor alegeri aparent frivole. Ceea ce ar fi putut rămâne o simplă întâlnire cu tentă hedonistă, specifică unor filme a căror acţiune se desfăşoară între asfinţit şi răsărit şi în care idilele se termină odată cu mahmureala, începe să ia forma unui dialog derulat pe mai multe meridiane, ce transformă invitaţiile erotice în concluzii incomode prin care protagoniştii se bombardează reciproc.

Anumite scene încadrează Latitudes în categoria filmelor minimaliste din noul val, în care profunzimea este livrată în replici banale, iar incizia psihologică la care fiecare partener îl supune pe celălalt are loc în timpul rătăcirilor nocturne pe străzile unui oraş necunoscut. Atmosferei grave create de nişte replici dureroase îi ia loc nonşalanţa afişată ghiduş în timpul unei plimbări pe străzile înguste ale unui cartier boem din Porto. Aici, printre două-trei glume şi o fotografie nonconformistă pe fundalul unei picturi murale clandestine, unul dintre personaje îi dă de înţeles celuilalt, mai misterios de felul lui, că ar trebui să iasă din umbră. Acest schimb de replici aruncate fără nişte scopuri precise marchează trecerea de la detaşare la implicarea emoţională neprevăzută la începutul flirtului. Când unul dintre parteneri îşi doreşte stabilitate, riscă să ameninţe dorinţa celuilalt de a deţine monopolul asupra deciziilor privind condiţiile întâlnirilor şi controlul mascat de mimarea preferinţei pentru spontaneitate, obligându-l să ia o decizie.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here