Le sumo qui ne pouvait pas grossir – Intalnirea salvatoare

0
226

Japonia şi cultura ei devin sursele de inspiraţie pentru genul de roman prin care Eric-Emmanuel Schmitt şi-a câştigat atâţia fani în lumea întreagă. În micul roman Le sumo qui ne pouvait pas grossir autorul păstrează aceleaşi elemente care îi transformă poveştile dramatice într-mesaj reconfortant. Aceste elemente sunt: promisiunea de a-şi salva personajul central dintr-un blocaj existenţial, care îi sabotează potenţialul şi capacitatea de a deveni conştient de propria frumuseţe interioară precum şi dorinţa firească de a se deschide spre ceilalţi, şi talentul de a valida nevoia cititorului fidel de a-şi păstra încrederea în bunătatea umană.

Personajul central din acest roman este opusul unui sumo. Este slab, incredibil de slab, şi mai ales indisciplinat. De fapt, adolescentul Jun este opusul idealului japonez. Trăieşte în locurile murdare din Tokio, nu are o viaţă stabilă, nu se conformează regulilor sociale şi nu este nici pe departe manierat, nici măcar cu persoane de vârsta bunicilor (o adevărată impietate în Extremul Orient). Tocmai un bărbat ce i-ar fi putut fi bunic va fi cel ce îl va salva şi îl va readuce pe calea cea bună, spunându-i insistent că de fapt vede un om corpolent în el, chiar dacă Jun este doar piele şi os.

Cum ajunsese Jun pe calea greşită? Vei afla pe măsură ce te vei apropia de finalul romanului, dintr-un dialog tensionat între el şi bărbatul salvator. La început nu vei afla decât amănunte vagi despre Jun. El este un adolescent fugit de acasă, ce alege viaţa unui homeless. Hălăduieşte prin Tokio, supravieţuind cum poate. Refuză încercările mamei sale de a se apropia de el şi tot repetă că are alergie…la oameni, la tot ce îl înconjoară, izolându-se în locurile insalubre, frecventate de obicei de marginalii eşuaţi în marile oraşe, care dorm pe unde apucă.

Salvatorul lui Jun îi ghiceşte potenţialul ascuns. Dar cine este de fapt acest salvator? Nimeni altul decât bărbatul ce deţine una dintre şcolile ce a dat campioni la sumo. El îi oferă lui Jun un bilet la o competiţie de lupte.

La început, Jun este ostil în relaţia cu antrenorul ce deţine şcoala de sumo. El joacă perfect rolul adolescentului obraznic şi nesuferit, care sfidează, jigneşte şi respinge într-un mod teribilist, pentru a-şi masca fragilitatea. Însă antrenorul nu se dă bătut în meciul cu ostilitatea lui Jun, propunându-i adolescentului să devină un luptător de sumo.

Vei descoperi, prin ochii personajului central, o parte din lumea unui luptător de sumo. Vei simţi repulsia celui neiniţiat, privind trupurile considerate dezgustătoare, care se luptă într-un mod ce nu poate fi asociat cu preocuparea japonezului pentru graţie, subtilitate şi echilibru. Şi tot la fel ca Jun vei fi surprins de concluziile menite să cam spulbere nişte mituri despre sumo.

Prin alegerea unui personaj ce descoperă lumea arhaică a luptătorilor de sumo, Eric-Emmanuel Schmitt reia tema invitaţiei la descoperirea celuilalt, la acceptarea diferenţelor. Jun renunţă la prejudecăţile faţă de luptătorii de sumo, încercând să le descopere valorile şi lumea emoţională. Asemenea tuturor personajelor alese de Schmitt în romanele cu mesaj luminios, Jun ajunge să transforme ceea ce descoperă într-o metaforă devenită apoi o veritabilă filosofie de viaţă. Nu vor lipsi nici trimiterile spre Shintoism ori spre Budismul Zen.

Citeşte şi 10 cărţi interesante găsite în librăria franceză Kyralina

10 carti interesante gasite in libraria franceza Kyralina

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here