Lego Batman: Filmul

0
604
Photo: Warner Bros. Picture

Acesta nu este primul film despre Batman, primul film Lego și nici măcar primul film Lego Batman. În 2013 a fost lansat, ce-i drept, cu ocolirea marilor ecrane, Lego Batman: The Movie – DC Super Heroes Unite, care nu trebuie confundat cu mai noul The Lego Batman Movie, subiect al acestei cronici.

Deși aceste premise conturează ideea unei reciclări în scop profitabil, filmul are mai multă prospețime decât în reclamele la detergent și suficient umor să stea singur în lumina reflectoarelor, fără logo-urile răsunătoare DC Comics, Lego și însuși Batman (de interes cam de la Christopher Nolan încoace, Batman&Robin-ul lui Joel Schumacher fiind strict pentru masochiști).

Partea de haz din film se bazează puternic pe trimiteri la cultura pop și contrastul dintre seriozitatea în public a personajului eponim și miezul său copilăros. Totodată, filmul rupe și repune al patrulea zid de parcă ar fi din cărămizi lego și are atât de multe note subtile, în ciuda formei de film pentru copii, încât merită revăzut.

Confortul dat de masca unui desen animat a permis creatorilor să abordeze teme considerate tabu în alte pelicule eveniment, precum auto-ironia față de film și chiar întreaga serie de lung metraje cu Batman, lăsând loc totodată și exercițiului halucinant de imaginație cu probe de foc specifice jocurilor video.

Evident, complexul nu este fără cusur. Unele exagerări pentru efect sunt mai greu de digerat. Câteva resorturi rămân neexplicate, chiar pentru publicul care-și amintește Lego: Filmul din 2014 (în care centrul atenției era creația lego și care avea un ritual anume, față de iterația de față în care, pur arbitrar, doar Batman o stăpânește).

Cu toate acestea, filmul câștigă puncte acolo unde ingineria din spatele firmei daneze de jucării este împletită frumos cu animația computerizată a Warner Animation Group. Cele câteva minute de construcții și transformări rapide fac de rușine și aruncă la categoria timp irosit toată seria de filme Transformers, iar personajele care, structural, au același corp și cam aceeași rază de mișcare ca cele cumpărate din magazin își transmit emoțiile mult peste ce ne-am putea aștepta rezonabil de la niște figurine din plastic.

Distribuția ajută mult să ne sensibilizeze. Will Arnett (Batman) este nemaipomenit de potrivit în acest rol, cariera lui fiind construită pe roluri de ins neserios dar cu alură sau pretenții profunde (a se vedea The Brothers Solomon, TMNT sau Arrested Development). Michael Cera (tot Arrested Development, însă fără dezvoltarea personajului din Scott Pilgrim vs the World), Rosario Dawson (visele mele și restul filmelor ei), Ralph Fiennes (un Midas al cinematografiei contemporane) și mulți alții (de pildă Seth Green, Channing Tatum sau Jonah Hill) fac cărămizile să vibreze, acolo unde nu explodează de-a binelea pe muzica bateristului de la Red Hot Chilli Peppers, Chad Smith.

Pe scurt, un film pentru copiii din sală și pentru copiii din oamenii mari din sală, merită văzut măcar ca exemplu al evoluției animației stop-cadru. Pentru fanii seriei, a benzilor desenate cu super-eroi si consumatorilor de cultura pop, filmul își face loc la secțiunea de văzut și revăzut.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here