Leilah Mahi 1932

0
964

Leilah Mahi 1932 este genul de carte greu de trecut cu vederea. Fotografia de pe copertă are un efect puternic asupra ta. Imediat te face să-ţi imaginezi o poveste interbelică de neuitat, cum este şi chipul protagonistei. Speri să găseşti acea poveste care să îmbine extravaganţa strălucitoare, misterul, seducţia şi momeala exoticului.

Din fotografia de pe copertă, Leilah Mahi te fixează cu privirea precum o enigmă ce se vrea a fi descifrată. Ea te împiedică să mergi mai departe până nu încerci să-i afli biografia. Tot aşa l-a împedicat şi pe Didier Blonde să-şi continue viaţa fără a căuta mai multe informaţii despre ea.

Desnos aurait pu faire de ses yeux une poeme, Cocteau un dessin, Chanel un parfum. Peut-etre a-t-elle servi de modele a Man Ray, Modigliani ou Tamara de Lempicka. 

Autorul este cunoscut datorită cărţilor prin care a readus în atenţia publicului staruri interbelice uitate sau femei anonime cu existenţe tragice. De data aceasta, el a fost ispitit de chipul provocator al acestei femei enigmatice. Portretul ei îl aştepta pe o piatră funerară din cimitirul Pere-Lachaise din Paris, vestit printre turişti.

Didier Blonde nu este singurul căzut sub vraja misterioasei cu privire de femme fatale, despre care se ştia doar data morţii – 12 august 1932. Milioane de visători – parizieni şi turişti – au născocit poveşti, legende şi biografii picante, încercând să umple golul unei biografii oficiale, confirmate de nişte documente. Până la apariţia acestei cărţi, alte detalii privind existenţa ei par să se fi evaporat precum un fir de apă într-o după-amiază caniculară de august, cum se pare că a fost şi cea în care s-a stins Leilah Mahi (conform ştirilor din ziarele păstrate în arhivele Bibliotecii Naţionale).

Distinsă în 2015 cu Premiul Renaudot pentru eseu, cartea lui Didier Blonde îmbină obsesia pentru o femeie misterioasă din trecut, ancheta demnă de un detectiv meticulous, fantasmele trezite de un chip având o biografie vagă, însă o expresivitate ce trece proba timpului, şi fascinaţia pentru acel Paris al anilor nebuni, unde s-au întâlnit marii artişti vizionari ai secolului XX. Îţi oferă plăcerea lecturii în care vei regăsi enigmele, aerul senzual ce pluteşte de obicei peste modelele lui Brassai, indiciile ce aduc mereu câte o descoperire neprevăzută şi descrierile de atmosferă.

Cei seduşi de femeile ale căror priviri îi ţintuiesc lasciv din fotografiile alb-negru, amintindu-le de eroinele cu secrete şi biografii volatile din romanele scrise de Patrick Modiano, vor considera fiecare pagină o sursă de voluptate. Didier Blonde ştie cum să picure nostalgia după vremuri netrăite, însă regăsite mereu cu ajutorul imaginaţiei, cum să amâne răspunsurile precum un abil autor de romane poliţiste şi cum să îţi ofere acea trecere din prezent într-un trecut idealizat. O singură condiţie trebuie să îndeplineşti: să uiţi de obiceiul omului actual de a folosi un motor de căutare pentru a descoperi cine a fost Leilah Mahi. Google s-ar putea să-ţi strice plăcerea lecturii printr-un spoiler.

Leilah Mahi 1932 este mai mult decât o încercare de a descifra identitatea unei femei frumoase, din care a rămas doar o fotografie ce invită la născocirea unor poveşti desprinse parcă din romanele populare ale Parisului interbelic, pline de artiste de cabaret ravisante sau de curtezane rafinate ce sfârşeau tragic. Încercând să o descopere pe Leliah, Didier Blonde ajunge să exploreze de fapt nevoia noastră de a săpa o breşă în real pentru a găsi o lume a fantomelor care ne promit nişte istorii de viaţă ieşite din comun.

Dincolo de a fi un portret feminin captivant, această carte este o desfăşurare plină de şarm a ipostazelor îmbrăcate de autorul copleşit de propria obsesie. Acesta devine, rând pe rând, un detectiv perseverent, căruia deţinătorii de informaţii preţioase îi dau impresia că se comportă precum nişte suspecţi ce au făcut un pact al tăcerii, un stalker, un bărbat îndrăgostit de o fantomă, un colecţionar şi un restaurator al trecutului.

Multe romane detectiviste de calitate se transformă într-o reflecţie asupra naturii umane şi asupra metamorfozelor pe care le cunoaşte definiţia adevărului pe măsură ce se produc schimbări în conştiinţa anchetatorului. Cartea lui Didier Blonde se transformă de fapt într-o reflecţie asupra percepţiei subiective înşelătoare şi asupra relaţiei pe care un scriitor o dezvoltă cu femeia din altă epocă, despre care îşi doreşte cu ardoare să scrie ceva unic. Mulţi au fost seduşi de fotografia celei numite Leilah Mahi, iar faţă de ei autorul ce vrea să descopere amănunte inedite simte gelozie. Ar vrea ca Leilah Mahi să-şi dezvaluie secretele numai la chemarea lui, să îi ofere exclusivitate. Nu este oare dorinţa oricărui scriitor ce ar vrea să acapareze un subiect, o existenţă, o întreagă epocă?

Citeşte şi Amintirea dragostei – Orgie şi artă în Parisul interbelic

Muza – Poveştile tabloului misterios

Amintirea dragostei – Orgie si arta in povestea unei pictorite uitate din Parisul interbelic

Muza – Povestile tabloului misterios

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here