Les Films de Cannes a Bucarest 2015 – Va fi odată ca la Cannes

0
433

Peliculă. Cuvântul însuși indică fragilitatea acestor mici bucăți de „piele” […] Film sugerează membrană, piele fragilă, ceață, văl. Opacitate. […] Pielea cu care ne prezentăm în fața privirii celorlalți, deoarece, fără această mantie care ne acoperă din cap până-n picioare, n-am fi decât o grămadă de carne vie, de perisabile măruntaie împrăștiate, fără altă armătură decât scheletul – țeasta. Și cu acest ultim cuvânt, Fuentes (Carlos) ajunge la Shakespeare, la teatru, la coloana vertebrală a nuvelei citate (Îndrăgostitul de teatru). Dar până la Shakespeare vorbește de film. Nu încerc deci să câștig cuvinte. Citez cu scop. Și interpretez citatul simplu, simplu de tot: peste țeastă, vine pielea.

Peste teatru am pus filmul. Ceva accesibil, pentru care nu e nevoie de privire cu raze X. Ceva vizibil imediat, interpretabil (dacă vrei; dacă nu, doar sesizabil) imediat. Preocuparea unei îndrăgostite de film, adică a unei iubitoare de ce e direct și accesibil, dar și fragil. Despre fragilitatea filmului vorbim mai ales în cazul unor evenimente precum Les films de Cannes à Bucarest și asta datorită cuvintelor Les films de Cannes. Teatrul s-a păstrat pe scena înălțată, deasupra publicului, în timp ce filmul a coborât la nivelul acestuia. Pânza începe de jos, iar cele mai bune locuri sunt în ultimele rânduri, se știe. E vorba totuși de Cannes, unde filmele care nu coboară adânc în intenție pentru a se înălța în execuție sunt desființate. Nu se găsesc scuze, contorul de pe Rotten Tomatoes cade sub calificativul unui film precum Fast and Furious 7. E o altă lume, comparabilă cu cea a teatrului – înaltă-, diferită de lumea filmului așa cum le este aceasta servită vizitatorilor de centre comerciale cu cinema încorporat – mai deschisă. La Cannes am avut discuții despre poziția femeii în industria filmului, dar cu aplicații în mai toate sferele, și diversitate etnică (ceva ce rar găsești în Șapte zile). Plus glamour rezultă Festivalul de film de la Cannes.

Ce se întâmplă însă dacă adăugăm  Bucarest? Scădem glamour-ul și reducem chestiunile feministe (le găsești în meniul zilei hollywoodian) și rămânem cu „pelicule” pe care nu le vom vedea în centrele comerciale cu cinema încorporat, diversitate și discuții despre filme, dar nu dinspre emițător, ci dinspre receptor: piraterie și critică de film. Despre prima nu scriu până nu prind musca de pe căciulă, dar despre a doua, pot spune că aș fi preferat să fie anterioară redactării acestui preview.

În această privință, mă întorc spre Fuentes și spun: Nu dați crezare știrii din ziare. Nu-i adevărat că m-a trăznit într-o zi de marți să scriu despre Les Films de Cannes à Bucarest. Este doar o parte a proiectului Fii critic de Cannes!, o altă noutate nebună a acestei ediții a festivalului. Și spun nebună, pentru că acel Cannes din numele concursului este the real deal.
După atâtea întoarceri la Fuentes ceva izbește mintea compilatorului de referințe (răspuns -provizoriu- la întrebarea Cum mai scriem despre filme? Cu anabolizante culturale compensate.): bineînțeles că postmodernul Fuentes validează discursul despre un festival care pe Rivieră păstreză o oarecare pedanterie de factură modernistă târzie, dar care, transplantat în București, se pune sub umbrela ironiei postmoderne. Cannes la București și mai în octombrie.
Cu ce rămânem după ce zâmbetele (auto)ironice s-au șters: cu un masterclass oferit de câștigătorul Palm d’Or – Jacques Audiard, spațiu francofon bine reprezentat, 383 de minute de film semnate de același regizor, Miguel Gomes (ultimul lui film a fost Tabu, nu-i rău) și cel mai nou „scandal” sexual cinematografic (nu mi-l amintesc pe cel de anul trecut, dar acum doi ani am avut vreo două).
Cu ce rămân după ce hiturile au fost fredonate și răsfredonate: o listă grasă de cineaști asiatici care să viruseze sistemul ultraoccidental. Să vedem și alte piei. Să vedem cum se interpretează și cum le interpretăm.
Între 23 și 29 octombrie.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here