L’homme fidele (A Faithful Man) – Louis Garrel si un triunghi amoros diluat

0
171

Poţi considera L’homme fidele, regizat de actorul Louis Garrel, un film despre un triunghi amoros a la française, unul old school, adică plin de acea eleganţă desăvârşită în gestionarea situaţiilor tensionate, încât pare fie nefirească, neverosimilă, fie o dovadă precum o demascare intenţionată a superficialităţii libertine. Totodată, este o eleganţă reconfortantă şi lejeră precum o plimbare prin Paris (de altfel, filmul începe cu aceeaşi imagine-clişeu, dar adorabilă, a Parisului filmat deasupra acoperişurilor, de care visătorii nu s-au săturat încă, de la pictura lui Caillebotte încoace).

Aşa cum ne anunţă titlul, filmul prezentat şi la Bucharest International Film Festival 2019 este despre un bărbat cât se poate de fidel marii sale iubiri. Abel, personajul interpretat de Louis Garrel nu renunţă să spere că mai poate repara legătura cu Marianne (Laetitia Casta), femeia adorată, deşi aceasta l-a anunţat senină că a rămas însărcinată cu un anume Paul, bărbatul considerat prietenul lui Abel. După ce trec zece ani, Abel găseşte un culoar prin care să se strecoare iar în viaţa lui Marianne, deoarece amantul Paul, devenit între timp soţul acesteia, a murit.

Triunghiul amoros nu se termină odată cu dispariţia lui Paul, un personaj despre care doar auzim, nu îl şi vedem în film. Tentaţia apare odată cu Eve – sora lui Paul – o tânără abia ieşită din adolescenţă, interpretată de nimeni alta decât Lily-Rose Depp, ce a moştenit privirea ghiduşă a tatălui ei, Johhny Depp, şi acea senzualitate cu aer suav al Vanessei Paradis.

Eve a dezvoltat o adevărată obsesie pentru Abel, urmărindu-l încă din copilărie, de parcă ar fi fost acea fană psihopată ce nu poate renunţa la scenariul imaginar şi nerealist în care se visează trăind marea dragoste alături de starul preferat. Intuind gândurile perseverentei Eve, Marianne vine cu ideea irezistibilă şi năstruşnică menită să alunge rivala. Ea îi cere lui Abel să înceapă o aventură pur sexuală cu Eve, pentru a risipi obsesia tinerei.

Marianne este de părere că tânăra necoaptă se va plictisi de Abel după ce va ajunge până la urmă să îşi îndeplinească fanteziile. Se minte pe sine când se gândeşte la posibilitatea distrugerii atracţiei obsesive odată luat în stăpânire obiectul dorinţei. Abel acceptă propunerea femeii iubite, dovedindu-se cât se poate de obedient.

Nu doar personajul interpretat de Lily-Rose Depp ar fi trebuit să amplifice dinamismul poveştii aducând elementele care să tulbure apele în relaţia dintre sufletele-pereche, stimulând astfel curiozitatea spectatorului. Un alt personaj important în sabotarea cuplului este chiar fiul lui Marianne, care susţine că tatăl său ar fi fost omorât de aceasta în complicitate cu medicul ce-i devenise amant. Aşadar, vei fi momit la începutul filmului cu promisiunea unui thriller alimentat de încrengătura de minciuni care să-i confere atracţiei magnetismul excitant al unor secrete întunecate. Se va dovedi o promisiune abandonată, deoarece nu va duce la apariţia incitantă a elementului tenebros care să poată sparge ritmul calm-sentimental dat filmului.

L’homme fidele nu este un film despre cuplul dependent de un ritm antrenant al consumării unei relaţii. Este mai degrabă un exerciţiu regizoral situat undeva între clişeele unei comedii romantice simpatice, de  duminică, o referire având uşoare accente parodice la aceste clişee mai degrabă asumate decât accidentale, şi o revizitare a filmelor Nouvelle Vague ce abordau teme legate de cuplu, deziluzie, infidelitate, conformism burghez şi mituri despre căsnicia perfectă.

Modul aparent detaşat în care personajele se raportează la dramele lor şi la infidelitate, fără izbucniri şi fără nişte reacţii explozive, amintesc de personajele şi de estetica unor filme despre cuplu şi infidelitate regizate de Agnes Varda şi de François Truffaut, dar fără substraturile satiric-provocatoare la adresa moralei colective având rădăcini burgheze. Spre deosebire de filmele-cult despre cuplu şi infidelitate din anii ’60 (la care pare să se raporteze) – precum Le Bonheur (Agnes Varda) sau Domicile conjugale (François Truffaut), L’homme fidele nu accentuează latura bizară a reacţiilor tipice unor personaje dezorientate, ce vor să menţină cuplul unit recurgând la mecanisme psihologice absurde folosite pentru negarea problemelor, şi nici nu aprofundează conflictul dintre dorinţele personale şi regulile societăţii.

L’homme fidele merită văzut dacă preferi filmele relaxant-simpatice şi dacă eşti fanul actorului Louis Garrel. Deşi nu îi este fidel promisiunii făcute la început, aceea de a-ţi oferi un film intens despre cuplu, infidelitate şi relaţii toxice perfecte pentru stârnirea unei dezbateri aprinse, Louis Garrel nu înşeală aşteptările celor dornici de a pluti lin în acel farmec parizian, netulburat şi uşor sentimental, expus adesea în comediile franţuzeşti răcoritoare, care tratează într-un mod mai mult decât digerabil clasicele teme grele ale umanităţii, ce ar fi dus la un film tulburător şi la nişte melodrame cu scene tragice dacă personajele ar fi provenit dintr-un alt spaţiu cultural.

Citeşte şi L’ombre des femmes – Un triunghi amoros în imagini alb-negru

L’ombre des femmes – Menage a trois in imagini alb-negru

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here