Looper – divertisment fara apogeu sau diversiune reusita?

0
466

Foarte asteptat, iar apoi aclamat de critici si amatorii de SF, Looper te va surprinde cu siguranta.

Evenimentele din Looper se petrec intr-un viitor indepartat si nu prea – anii 2040 – in care mersul lucrurilor graviteaza vizibil inspre distopie si colaps economic. In acelasi timp, in arca secunda a anilor 2070, calatoria in timp a devenit posibila, dar e aspru pedepsita si folosita ilegal de mafie pentru a se debarasa fara urma de nedoriti.

Orasul Kansas e condus in 2042 de un om trimis din viitor (Jeff Daniels) pentru a gestiona reteaua locala de looperi – asasini angajati sa omoare tintele trimise din viitor in puncte de „primire” foarte specifice. Suntem introdusi in viata unui astfel de criminal, Joe Simmons (Joseph Gordon-Levitt) care pare facut pentru slujba lui: singur, dependent de „drogurile viitorului”, dar mai ales fara planuri de a atinge batranetea.

Dezavantajul meseriei e ca, odata ce liderii decid incheierea contractului cu un looper, ii trimit acestuia propria versiune din viitor in regim de victima. Tanarul Joe ajunge in situatia de a se ucide pe sine si ezita, moment in care al doilea Joe (Bruce Willis) il pune la pamant si scapa.

Ceea ce urmeaza nu se desfasoara prea liniar, dar nici haotic. Filmul e usor de urmarit fara sa iti pui constant intrebari legate de logica calatoriilor in timp, desi poti gasi inadvertente daca te vei preocupa de „fizica” evenimentelor.

Trecand de aspecte stiintifice, scenariul se arata mai mult decat promitator. Datorita modului abil si dinamic de relatare a intamplarilor, ajungi sa ai ceva pretentii de la Looper, chiar daca ai pornit la cinema fara sa stii nimic de film.

Din pacate sau nu, un soi de „explozie” scenaristica lipseste. Povestea adopta un curs neanticipat, introdus subtil pe parcurs, iar sfarsitul ramane deschis interpretarilor si un pic deturnat. Elementele care anunta rezultatul incep sa fie inserate devreme in film, incluzand chiar un soi de diversiune: cateva referiri clare la un personaj episodic, care par sa indice ceva ce nu se intampla niciodata.

Aceasta trasatura de imprevizibilitate a scenariului si produsul lui final reprezinta miza pe care a contat scenaristul-regizor Rian Johnson. Punct forte al filmului sau alegere gresita cu o concluzie ratata?

Divertismentul nu lipseste, dar la o privire critica asupra scenariului, una din impresiile date de Looper e ca si-ar fi avut originile intr-o lucrare literara/scenaristica ampla, care a trebuit comprimata in cele doua ore ale filmului, ceea ce nu e cazul.  

Daca vorbim de personaje, insa, crearea unei versiuni tinere a lui Bruce Willis e un succes neindoielnic – cu o mica perioada de ajustare la inceput. Gesturile si mimica sunt esentiale ca publicul sa poata accepta conventia unui singur Joe, in conditiile in care valorile si personalitatile celor doua varste ale personajului difera. Gordon-Levitt reuseste cu brio aceasta transformare, in timp ce rolul lui Bruce Willis este unul mai putin spectaculos, dar nu monoton.

Per total, recomandam Looper in special pentru atmosfera si valoarea de entertainment datorate unei regii bune, dar si jocului actoricesc interesant si reusit. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here