Love Bus – Bucurestiul din albumul personal

0
501

Fie că te-ai născut aici şi ţi-ai petrecut toată viaţa în el, fără a fi tentat să-l părăseşti, că ai fost forţat de împrejurări să-ţi amanetezi studenţia pentru banii de chirie doar pentru a mai rămâne un timp în el sau ţi-a livrat un răsărit pe balcon după întâia ceartă amoroasă de la finalul unei petreceri de apartament, Bucureştiul din Love Bus ţi se va părea atât de aproape de acasă, încât nu te vei putea abţine să nu empatizezi cu personajele, indiferent dacă îţi place sau nu viziunea regizorală.

Love Buseste format de fapt din cinci scurtmetraje despre tot atâtea cupluri, de vârste şi aspiraţii diferite. O barmaniţă care îşi tot strigă iubitul ce nu vrea să iasă pe balcon pentru a-i spune de ce nu o mai bagă-n seamă, o adolescentă care, în schimb, face tot posibilul pentru a se reîntoarce la un balcon, unde iubitul trage tacticos din ultima ţigare după o ceartă şi o aventură “la beţie”, un cuplu dintr-un apartament boem de lângă Cişmigiu, în care infidelitatea este dată de gol de un obiect lăsat la întâmplare pe etajera din baie, un IT-ist pe care iubita îl întreabă de prea multe ori de ce o sună rar şi un singuratic incapabil să distingă între fanteziile sexuale cu tentă psihedelică şi realitate sunt personajele ce animă un Bucureşti personal, fără acele repere-clişeu. Pe toţi protagoniştii îi leagă apartenenţa la generatia Y, numită şi cea pierdută, debusolată, sau, de ce nu, cea care şi-a redus planurile de viaţă la un prezent cu decor minimalist, dar cu exprimări afective nelimitate.    

Scurtmetrajele poartă denumirile unor cartiere familiare celor care vânează anunţurile cu acele chirii ieftine, repetându-le numele de parcă ar face mătănii, doar vor găsi oferta providenţială care să le prelungeasca şederea în Babilonul de pe Dâmboviţa, sau barurile unde să-şi poarte dialogurile până dimineaţa. Iancului, Unirii, Tineretului sau Drumul Taberei alcătuiesc o hartă mitică, un fel de mandală a memoriei afective modelate de relaţia cu oraşul, cu singurătăţile sale şi cu influenţele (uneori) toxice, dar bune pentru inspiraţie.

Cu fiecare scenă şi replică amuzantă sau acidă, te vei regăsi din ce în ce mai mult în dramele personajelor, vei recunoaşte locurile primelor dezamăgiri în compania Bucureştiului şi vei avea un deja vu. Dacă aceasta o fost intenţia regizorilor Mihai Mincan, Roxana Andrei, Florin Babei, Constantin Radu Vasile şi Andrei Georgescu, de a te invita să te identifici cu personajele, cu modul firesc şi degajat al actorilor de a interpreta nişte roluri în care să îţi regăseşti pritenii, cunoştinţele sau colegii de facultate, atunci Love Bus şi-a atins ţelul. Îţi va trezi amintiri şi le va transforma pe cele în care luai totul prea în serios în scene comice.

Love Buseste genul de film la care te duci cu amicii, să depănaţi amintiri despre oraş în timp ce vă descreţiţi frunţile. Te implici în poveştile personajelor, dar fără a simţi apăsări, ci doar nostalgia revederii unor poze din studenţie sau liceu, puse într-un folder comun.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here