Loveste-ti inima! – O carte inselatoare

0
199

Amelie Nothomb merge direct la esenţă când explorează mecanismele relaţiilor toxice dintre femei – cea dintre mama distantă şi fiica mult mai inteligentă şi profundă, cea dintre sora ignorată şi cea răsfăţată sau cea dintre studenta perfecţionistă de la Medicină şi profesoara pe care o admiră şi care îi devine mentor.

Tocmai acest preţios talent al scriitoarei de a surprinde în mai puţin de 150 de pagini cât alţi scriitori în romane-cărămidă te face să te raportezi diferit la romanul său. La început îl vei considera superficial şi lipsit de consisenţa observaţiilor psihologice multifaţetate, fiind apoi impresionat de sofisticatele detalii despre viaţa interioară a personajelor, apărute pe parcurs.

Loveşte-ţi inima! este un roman înşelător. Ritmul evenimentelor ce marchează evoluţia protagonistei aminteşte de un film mult prea alert. Îţi vine să afirmi că Nothomb este asemenea unui regizor ce urmăreşte doar să-ţi furnizeze emoţii intense, nefiltrate, la care poţi avea acces imediat şi nu îi permite analizei psihologice să se desfăşoare generos, nici unui spectator profund să reflecteze, să respire introspectiv.

Exact când vei fi gata să-i etichetezi negativ romanul, Amelie Nothomb îţi schimbă total perspectiva. Introduce abil detalii şi observaţii incisive precum concluziile unui psihanalist experimentat, iar aceste concluzii te vor face să îi admiri concizia şi cunoştinţele din domeniul psihologiei.

Titlul îi va face pe cititori să creadă că de fapt romanul este unul siropos, plin de clişee, dacă nu cunosc reputaţia lui Amelie Nothomb şi nu au răbdare să ajungă la pagina în care apare antologica frază: Loveşte-ţi inima, acolo e geniul, formulată de Alfred de Musset. Este fraza care o apropie pe Diane, una dintre cele mai bune studente de la Medicină, de profesoara ei de cardiologie, pe nume Olivia. Diane o venerează pe Olivia, iar Olivia reacţionează aşa cum visează orice student ce îşi doreşte să fie acoperit de admiraţia profesorului considerat zeu, adică ridicând în slăvi inteligenţa studentei sale, Diane.

Până să ajungi să descoperi ce se ascunde sub aparenţele relaţiei perfecte şi gratifiante dintre student şi profesor, Amelie Nothomb îţi prezintă o radiografie a relaţiei dintre Diane şi o altă femeie pe care o venerase ca pe o zeiţă – mama ei, Marie. Relaţia dintre mamă şi fiică este una care intrigă şi revoltă. În loc să câştige admiraţia mamei aşa cum o face de obicei orice copil perfect, Diane cea deşteaptă şi frumoasă ajunge să fie ignorată de mama geloasă pe propria fiica.

Marie, mama Dianei, este tipologia histrionicei seducătoare, care devine o narcisistă ce simte voluptate doar când trezeşte invidia celor din jur. Este cea mai frumoasă fată din oraşul în care locuieşte şi ajunge să se mărite cu – aţi ghicit! – băiatul râvnit de toate fetele din generaţia ei. Ar fi trebuit să fie satisfacută. Cel mai frumos burlac din oraş devine soţul ideal cu statut social demn de invidie, tolerant peste măsură şi uşor de manipulat, aşa cum şi-ar fi dorit o femeie precum Marie. Însă ea nu se poate bucura de ce are. Se simte ameninţată de propria fiică deoarece Marie vrea să deţină monopolul asupra laudelor venite de la cei din jur.

Diane a fost înzestrată de timpuriu cu talentul de a înţelege sofisticata încrengătură de gânduri absurde şi neputinţe personale ce zac în culisele acţiunilor condamnabile. Nu îşi critică mama din cauza lipsei de afecţiune…până când se naşte sora ei, care primeşte din partea egoistei Marie toată afecţiunea la care visase mereu Diane. Salvarea Dianei vine din partea bunicilor şi a unei prietene întâlnite în anii de liceu.

Ajunsă la vârsta adolescenţei, Diane se mută la bunicii ei, care i-au oferit afecţiunea pe care ar fi trebuit să o primească de la Marie. Tot la această vârstă ajunge să lege cea mai importantă relaţie de prietenie din viaţa ei şi îşi canalizează energia pentru a-şi urma visul: acela de a deveni medic.

Facultatea de Medicină îi prilejuieşte Dianei întâlnirea cu femeia ce o va face să înfrunte ispita de a se lăsa prinsă în relaţii toxice. Olivia, profesoara adorată de aceasta va fi o prezenţă salvatoare, însă într-un cu totul alt mod decât te-ai fi aşteptat iniţial, deoarece Amelie Nothomb face parte din categoria scriitorilor pentru care salvarea începe cu bulversantele situaţii de criză. Prin traversarea acestor situaţii dificile, pentru Diane devine posibilă înfruntarea demonilor născuţi din relaţiile de ataşament vitale în copilărie, dar care au fost la un moment dat tulburate, distruse.

În micul ei roman alert, Amelie Nothomb condensează descoperirile făcute de marii psihologi ce au studiat relaţiile dintre fraţi sau efectele patologice ale tulburărilor de ataşement din relaţia mamă-fiică. Scriitoarea adaugă şi o satiră tăioasă la adresa cârdăşiei dintre impostură, snobism, vanitate şi oportunism din anumite medii academice unde complexele de inferioritate sunt acoperite cu titluri înalte şi egourile sunt gonflate prin exploatarea idealiştilor nimeriţi într-un cuib de viespi.

Amelie Nothomb scrie povestea unei existenţe în mult mai puţine pagini decât ar fi avut curajul mulţi scriitori cu pretenţii de mari autori de romane psihologice bazate pe documentare şi erudiţie. Totuşi, ritmul alert este cel care, în loc să te împiedice să te scalzi mai mult în propriile emoţii zgândărite de relaţiile cutremurătoare dintre personaje, te face să intri mult mai bine în contact cu propriile stări, prin intensitatea adeseori copleşitoare a şuvoiului de trăiri ce defilează în viaţa protagonistei.

Derularea într-un ritm mult prea alert a etapelor din viaţa Dianei, încât abia mai sesizezi trecerea firească de la copilărie la viaţa de adult în care aceasta ia deciziile majore bazate pe revelaţia privind semnificaţiile unor legături bazate pe iluzii, te face să te întrebi dacă nu cumva existenţa umană este de fapt povestea unei rapide irosiri provocate de încercarea de a compensa lipsa afecţiunii din copilărie.

Loveşte-ţi inima! este un diagnostic literar dat relaţiilor timpurii destrămate, ataşamentului matern ratat şi urmărilor pe termen lung al acestei ratări. Însă este un diagnostic pus astfel încât să lase loc interpretării, datorită unor detalii ce se vor sustrage de la identificarea unei explicaţii clare. Partea greu de înţeles, legată de relaţia mamă-fiică sau de prietenia feminină din lumea academică, devine punctul forte al romanului, deoarece îi oferă cititorului acel combustibil ce alimentează interesul: amestecul între acţiunile inexplicabile ale personajelor, falsa deconspirare a unor posibile motive, care în loc să domolească starile bulversante mai mult voalează certitudinile, şi imprevizibilul ce se naşte din reacţii aparent absurde.

Datorită acestui roman, o poţi considera pe Amelie Nothomb o maestră a loviturii de graţie date cititorului lipsit de răbdare, gata să eticheteze un roman doar citind primele pagini. O lovitură de graţie ce naşte stupefacţie la final.

Citeşte şi Iubire amară – Elena Ferrante a debutat promiţător

Iubire amara – Elena Ferrante a debutat promitator

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here