Loving Vincent – Festivalul culorilor intr-un film cum n-ai mai vazut

0
641
foto: Loving Vincent/ film.britishcouncil.org

Cum ar fi să poţi intra în tablourile lui Vincent van Gogh? Să îţi petreci o seară în cafeneaua pictată în culori ameţitoare sau să joci biliard într-unul dintre localurile pictate, ascultând poveştile oamenilor din capodoperele sale? Să treci pe lângă acele câmpuri de un portocaliu atât de intens, încât să ai impresia că te absoarbe cu totul, asemenea unei iluzii optice? Răspunsul îţi este promis de filmul Loving Vincent, prima animaţie realizată exclusiv pe baza unor picturi în ulei.

Loving Vincent poate fi considerat unul dintre cele mai curajoase proiecte cinematografice din ultimii ani. Este un film ce trece dincolo de animaţie. Poţi spune că oferă experienţa vizuală pe o care meritau nu numai admiratorii tablourilor create de Vincent van Gogh, ci toţi cei dornici de a se bucura de frumuseţea vieţii. Anim’est  le-a făcut o surpriză spectatorilor veniţi la deschiderea ediţiei din 2017, oferindu-le în premieră acest film.

Pentru a-ţi îmbăia retina în nuanţele sălbatice din universul lui van Gogh, Dorota Kobiela şi Hugh Welchman au mers până-n pânzele albe. Galbenul hipnotic, albastrul vibrant şi contrastele orbitoare transformă ecranul într-un dans frenetic al culorilor datorită unui vis regizoral aparent imposibil de realizat. Acest vis nebunesc al regizorilor a constat în pictarea fiecărui cadru, fără apelarea la tehnologie. 115 artişti au pictat cele 65.000 de frame-uri ce alcătuiesc filmul. Aşadar, pictural nu este un simplu adjectiv în descrierea acestei experienţe vizuale ce include 120 dintre picturile lui van Gogh, transformate în animaţii. Imaginează-ţi un film cu actori adevăraţi, dar ale cărui scene au devenit o succesiune de tablouri reale, ce recompun momente din viaţa cotidiană a lui van Gogh, regăsite în multe dintre picturile ce l-au făcut celebru. Nu filmul te duce spre picturile din trecut, ci picturile devin un film. Practic, vezi o poveste în care sunt derulate 12 picturi pe secundă.

foto: Making Of/www.widewalls.ch

Loving Vincent renunţă la reţeta unui film biografic despre un geniu chinuit. Nu te copleşeşte prin derularea unei existenţe apăsătoare, cum a fost cea a lui Vincent van Gogh, artistul ce trecea de la exaltare la greaua melancolie. Regizorii preiau reţeta noului val de cineaşti interesati mai degrabă de un anumit episod important din biografia unei personalităţi iconice, pe care să-l transforme într-un joc halucinant de perspective. Vei descoperi astfel un joc al mărturisirilor derutante, în care aşa-zisa nebunie se află în mintea celor lipsiţi de sensibilitate, nicidecum în viaţa unui artist internat cândva într-un azil.

În acest film, cauza morţii lui Vincent van Gogh devine începutul unui demers cu tentă detectivistă. Dintr-o simplă curiozitate, acest demers devine obsesia unui personaj secundar din viaţa pictorului. Este vorba despre fiul poştaşului ce îl ajutase pe marele pictor să expedieze scrisorile către fratele său Theo, scrisori ce aveau să fie incluse într-un volum de corespondenţă, tradus în toate limbile şi devenit bestseller.

foto: Loving Vincent/nightflight.com

Fiul poştaşului călătoreşte în orăşelul unde van Gogh şi-a petrecut ultimele zile. Aici discută cu psihiatrul ce i-a urmărit evoluţia şi care îşi dorea la rândul său o carieră de pictor. Află detalii inedite de la femeia ce deţinea hanul în care trăia van Gogh şi de la unii localnici pentru care marele pictor era o prezenţă excentrică. Detaliile adunate se bat cap în cap, adâncind şi mai mult misterul. Unii spun că pictorul a fost împuşcat de un tânăr de bani gata care-l tot necăjea, umilindu-l. Alţii pariază pe varianta unei morţi accidentale, în timp ce mulţi dau vina pe o iubire secretă sau pe o rătăcire de moment.

Fiecare variantă va trezi emoţii puternice în spectatorul sensibil. Unele personaje-martor îţi vor trezi admiraţia datorită compasiunii faţă de pictorul însingurat. Altele, în schimb, te vor scârbi şi vor trezi revolta faţă de plăcerea unor semeni de a se amuza pe seama unui om vulnerabil, dar suficient de puternic pentru a mai spera totuşi în alinarea prin artă. Vei descoperi un van Gogh care vedea cele mai frumoase detalii ale unei existenţe care l-a pus la încercare. Un pictor încrezător în forţa lui creativă pe măsură ce toţi îl considerau din ce în ce mai labil. Urii colective, acesta îi răspundea printr-o paletă de culori vesele. Întunecimii din mintea celor ignoranţi i-a oferit peisaje inundate de lumină.

Loving Vincent – Annecy Film Festival/variety.com

Multitudinea de perspective înşelătoare ar fi putut schimba titlul filmului în Cine l-a împuşcat pe Vincent van Gogh? Dar acest unghi de abordare detectivist este mai degrabă un pretext pentru a-l scoate pe van Gogh din imaginea plină de clişee a omului slab, a nebunului ce renunţă la viaţă fără luptă. Prin ochii personajului ce îşi propune să afle adevărul despre ultimele zile de viaţă, moartea unui aşa-zis nebun este mai mult decât o problemă personală. Este de fapt moartea compasiunii umanizante faţă de cel aflat în suferinţă şi naşterea dispreţului faţă de oamenii plini de calităţi, dar sabotaţi de propriul psihic tocmai atunci când aveau atâtea de oferit celor din jur.

Loving Vincent/nightflight.com

Filmul nu prezintă omagiul adus de un admirator înfocat al lui van Gogh. Personajul ce vrea să elucideze adevăratele cauze ale morţii făcea parte din rândul mulţimii ce l-a alungat pe van Gogh din oraş. Îl credea un smintit ce nu a ştiut să aprecieze darul de a trăi la adevărata lui valoare. Devenit singurul care simţise compasiune faţă de pictorul ce-i şocase pe localnici după ce şi-a aruncat urechea tăiată pe masa unui bordel, tatăl personajului-anchetator îi spune fiului dispreţuitor la adresa pictorului că viaţa îi poate îngenunchea până şi pe cei puternici. Îi va da o lecţie de viaţă încredinţându-i ultima scrisoare nelivrată a lui van Gogh.

foto: Loving Vincent/www.wsj.com

Călătorind pentru a distribui scrisoarea, personajul-narator va evolua. Plecat spre locul unde trăia acest ultim destinatar al gândurilor lui van Gogh, bărbatul ce ironiza gestul final ce a dus la moartea pictorului începe un lung dialog cu el însuşi. Din simplu mesager devine un colecţionar de indicii privind moartea pictorului. Dar indiciile nu duc spre un adevăr limpede. Nu moartea trebuie înţeleasă, ci umanitatea vie, reprezentată de ipostazele ce roiau în jurul pictorului.

foto: Annecy Film Festival/ www.hollywoodreporter.com

Investigarea morţii celui ce avea să devină unul dintre cei mai iubiţi pictori este o pledoarie pentru viaţă şi pentru toleranţa faţă de cei diferiţi. Regizorul preferă să-l readucă în atenţia spectatorului nu pe van Gogh povestit de el însuşi prin intermediul scrisorilor, ci pe acel van Gogh văzut de un om care nu l-a putut înţelege la început. Personajul devenit un investigator este de fapt ochiul străinului asupra unui om vulnerabil, uşor de catalogat drept un ţicnit care îşi merită soarta şi care ameninţă normalitatea unei comunităţi. Prin ochii personajului devenit naratorul ultimelor zile ale lui van Gogh, filmul devine mai degrabă o reflecţie pictată asupra întregii umanităţi, aflate între opacitate şi aspiraţia spre frumuseţea reprezentată de libertatea artei.

Citeşte şi Mr. Turner – Natură moartă în stil dickensian

Shirley: Visions of Reality – În căutarea tabloului pierdut

Mr. Turner – Natura moarta in stil dickensian, cu aer laptos

Shirley: Visions Of Reality – In cautarea tabloului pierdut

 

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here