Lumea care n-a fost – Vei adora limba de altadata

0
849

Te va convinge să citeşti acest volum până la ultima pagină tocmai ceea ce te-ar fi putut irita încă de la primele rânduri: limba arhaică vorbită în Moldova secolului al XVII-lea (la final vei găsi un mic dicţionar în care sunt traduse arhaismele). Dacă încetineşti ritmul suficient de mult cât să descifrezi cuvintele şi frazele vii scrise după alte reguli, vei fi răsplătit printr-o lectură plină de umor şi de revelaţii despre cei din care ne tragem.

Vei (re)descoperi plăcerea de a citi într-o limbă autohtonă efervescentă, ghiduşă, fluidă, colorată, dezinvoltă, comică pe alocuri şi având o muzicalitate irepetabilă. Graiul moldovenilor de acum sute de ani va fi o terapie pentru urechile cititorului actual, ce are parte din ce în ce mai des de o limbă română oficială simplificată, sărăcită, anchilozată, dezrădăcinată, sufocată de limba de lemn a eficienţei din zona business, mai bine zis o limbă din ce în ce mai alienantă pentru cei mai creativi din fire.

Lumea care n-a fost este o bijuterie pentru cititorii pasionaţi de istorie, mai bine zis de acea istorie văzută prin ochii oamenilor simpli. Însă oamenii simpli din Moldova secolului al XVII-lea se dovedesc a fi ageri în observaţii cu tâlc, dibaci în mânuirea condeiului pentru născocirea unor mărturisiri care să-i scoată din bucluc şi mai ales înzestraţi cu simţul umorului căruia nu se sfiesc să îi dea o tentă de autoironie. Personajele cărţii sunt gata oricând să mai slobozească o vorbă de duh abrazivă la adresa marii stăpâniri sau a metehnelor dibuite la vecini sau la aşa-zişii venetici sosiţi cu gânduri de cotropire.

Ovidiu Pecican a publicat Lumea care n-a fost special pentru cei dornici de a găsi poveşti uitate în arhive sau rătăcite prin cufere de familii boiereşti. Poveştile acestea pot fi închegate din fapte mărunte în imaginaţia cititorului rătăcitor prin alte veacuri, ce adoră să analizeze personalitatea umană dezvăluită prin scrisori sau epistole, cum li se zicea în limba veche.

Lumea care n-a fost are de fapt la bază o colecţie de epistole, 92 la număr. Unele au fost scrise de bărbaţi amorezaţi, trimişi la oaste să oprească mazilirea lui Vodă. Altele fost-au trimise de soţii care se dedau adulterului sau de afemeiaţi plecaţi la datorie, care se lasă prinşi în mrejele păcătoaselor focoase întâlnite pe drumurile bătute de tătari sau de slavi. Mai sunt şi epistolele sentimentale, umplute cu speranţele şi amăgirile unui pitar amorezat de o femeie cu statut, cele de parvenire, semnate de slugarnici dornici de a intra pe sub pielea noului domnitor impus de Înalta Poartă de la Stambul, cele scrise de fecioare plictisite sau de soţi geloşi puşi la punct de nevasta aprigă ce nu lasă intimidată cu una cu două de ameninţarea cu bătaia.

Citind gândurile acestor oameni ce nu se sfiau să recunoască fapte ruşinoase, dorinţe condamnate de morala vremii, ascunse visuri de mărire sau doruri senzuale, te vei întreba dacă nu cumva ai în faţă cartea pe care ar fi scris-o un pictor al vieţii forfotitoare precum Bruegel, dacă istoria l-ar fi pregătit să devină un scriitor în Moldova secolelor trecute. Vei descoperi în scrisorile incluse în acest volum acelaşi tablou încărcat al ipostazelor umane pline de expresivitate din epoca lui Bruegel.

Exact ca într-o galerie de artă în care personajele pictate creează iluzia că sunt gata să ignore graniţele ramei pentru a zburda nestingherite prin lumea ta, personajele din Lumea care n-a fost îţi intră în casă. Vei avea impresia că îţi vorbesc fără ocolişuri despre ceea ce le sperie, le ademeneşte, le face să iubească viaţa.

Totodată, vei mai descoperi în cel mai dezinhibat mod cu putinţă acele valori la care se închinau strămoşii noştri, ce prejudecăţi aveau, care dintre ele au supravieţuit modelând memoria colectivă, dar mai ales cum se raportau ei la alteritate, la traume, la sexul opus, la ideea de cuplu şi de căsătorie, la putere, la neputinţa de a fi liberi într-o ţară ce atrăgea cotropitorii marilor imperii precum ispitea bărbaţii cu gânduri necurate o muiere iubăreaţă şi bună gospodină (de altfel, mulţi dintre autorii acestor epistole fac referire insistent la farmecele feminine).

Lumea care n-a fost este mai mult decât o colecţie de scrisori pe care doar le citeşti. Este mai degrabă una care te invită să o locuieşti printr-o imersiune lingvistică totală, aşa cum rar ai mai întâlnit în cărţile publicate în ultimii ani.

Citeşte şi Manuscrisul fanariot – Bucureştiul fabulos

Blestemul tâlharului mustăcios – Îţi potoleşte foamea de poveşti

Manuscrisul fanariot – Bucurestiul fabulos

Blestemul talharului mustacios – Iti potoleste foamea de povesti. Boieroaicele focoase, intrigile si comicul sunt incluse in reteta

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here