M – Golanul cu suflet bun

0
506
foto: IMDB

Câştigător al Premiului pentru debut la Bucharest International Film Festival 2018, M este cuceritor şi plin de sensibilitate, aşa cum poate fi considerat orice film despre iubirea care apropie doi oameni deznădăjduiţi, proveniţi din lumi diferite. M ţi se lipeşte de suflet instantaneu mai ales datorită actorilor ce le dau viaţă personajelor (o vei vedea astfel pe Sara Forestier în dublă ipostază: cea de regizoare şi cea de actriţă, interpretând rolul principal).

Filmul regizat de Sara Forestier este replica franceză dată filmelor ce îmbină ingredientele unui teenage romance mai bine ancorat în realităţile sociale incomode, sensibilitatea filmelor despre sufletele pierdute care se întâlnesc pentru a-şi oferi alinare unul altuia şi magnetismul filmelor în care băiatul rebel, implicat în activităţi la limita legalităţii, îşi dezvăluie latura tandră când o întâlneşte pe fata candidă şi ridiculizată de colegii ei din cauza timidităţii excesive. Însă în acest film, cauza timidităţii nu este lagată de complexele unei adolescente nemulţumite de fizicul ei sau de statutul de fată ce nu poate intra în cercul tipelor populare cu priză la rebeli.

Fragila, dar extrem de inteligenta şi creativa Lila, interpretată credibil şi tandru de Sara Forestier, se teme să iasă din coconul protector al tăcerii din cauza bâlbâielii. Această problemă este alimentată de reacţiile celor din jur, mai ales ale colegilor ignoranţi din liceul de la periferie, ce o consideră o retardată atunci când ea preferă să scrie în loc să vorbească. Singurii care o înţeleg şi o respectă pe Lila sunt profesorul de literatură, capabil să îi aprecieze talentul literar şi profunzimea, şi Mo (Redouanne Harjane), un tânăr magrebian cu trecut dramatic şi aer de fante venit din lumea celor marginalizaţi, dar care se străduieşte să se comporte civilizat în prezenţa Lilei. Când nu participă la cursele ilegale de maşini pentru a-şi câştiga existenţa, Mo face prăjituri (este un bucătar talentat) şi încearcă insistent să o scoată pe Lila din bula tăcerii.

La rândul său, Mo are un secret de care îi este ruşine şi care îl face să se comporte precum un timid copleşit de sentimentul inadecvării. Ce nu vrea Mo să se afle despre el? Că este analfabet. În timp ce Lila face eforturi pentru a duce la capăt unele cuvinte ale căror silabe îi dau bătăi de cap, Mo încearcă să înveţe să scrie cuvintele până la capăt.

Termenul-limită acordat Lilei pentru a vorbi în prezenţa celorlalţi este examenul oral de la Bac. Pentru Mo nu există un astfel de termen, însă el simte presiunea secretului său atunci când Lila începe să facă progrese în cercul intelectualilor de la grupul de literatură, care o încurajează să îşi depăşească teama de a vorbi în public.

Apropierea rebelului Mo de Lila, cu scopul de a o ajuta (aşa cum ştie unul ca el, crescut printre duri) să treacă peste frica de oamenii care o ironizează, permite o abordare multistratificată a poveştii de iubire. În prim-plan apare tema relaţiei de cuplu având rol de iniţiere sexuală pentru adolescenta izolată şi timidă, precum şi de îmblânzire a tipului dur, care ascunde o poveste de viaţă dezolantă.

foto: Venice Film Festival/www.hollywoodreporter.com

Vei descoperi genul de relaţie care îi scoate din carapace pe cei doi protagonişti. Pe Lila o face mai încrezătoare în propriile forţe, arătându-i calea spre libertate, spre evadarea din lumea ce se mărginea la cartierul de locuinţe sociale, iar pe Mo îl ajută să îşi învingă demonii moşteniţi de la o familie destrămată, în care abandonul a devenit singura certitudine. Scenele ce redau evoluţia cuplului amintesc de filmele care amestecă suav umorul şi romantismul adolescentin în varianta mai puţin siropoasă (vei asocia filmul cu scenele în care personajele stau într-un hamac improvizat pe acoperişul unui autobuz părăsit).

Filmul nu este lipsit de clişeele asociate unui film pentru adolescenţi în genul celor americane, dar efectul plictisitor al acestora este atenuat de privirea realistă asupra mediului social (chiar dacă nu este neapărat una de profunzime la nivel stilistic). Povestea fiecărui personaj capătă nişte ramificaţii sociale prin care Sara Forestier îşi invită spectatorii să reflecteze asupra unor probleme actuale ce pot eroda veridicitatea discursului umanist oficial, de tip occidental, de la care se aşteaptă un efect civilizator.

Pe măsură ce va evolua relaţia dintre Lila şi Mo, vor începe să iasă la suprafaţă temele din straturile mai profunde, abordate însă cu multă tandreţe, cum ar fi excluderea socială, teama de abandon, efectele pe termen lung ale traumelor din copilărie rămase după moartea unuia dintre părinţi, relaţia dizarmonică dintre părinte şi copil şi problemele de comunicare dintre profesori şi elevii şcolilor din zonele marginalizate (ai impresia că revezi scenele din filmul distins cu Palme d’Or – Entre les murs – al lui Laurent Cantet).

Fără a îmbrăca mesajele despre acceptare în discursuri sofisticate, regizoarea se foloseşte abil de tensiunile ce apar în relaţia dintre Lila şi Mo pentru a face trimitere la problemele societăţii occidentale, astfel încât să invite şi la reflecţie. Atunci când se infiltrează tensiunile între cele două personaje ce par a se completa perfect, depistezi rănile marginalizării şi ale fricii de eşec provocată de această marginalizare.

Nu doar Lila se simte exclusă din cauza unui aşa-zis handicap ce ţine de zona logopediei, ci şi dezinvoltul Mo, care s-a simţit mereu respins de mamă, iar această respingere a transformat marea teamă de ridicol alimentată de analfabetism într-o uneltă de autodistrugere, ce i-a atacat stima de sine, făcându-l să se urască pe sine. Ura de sine şi furia legată de propria neputinţă îl fac pe Mo să se simtă asemenea unui elev slab, ridiculizat de ceilalţi, mai ales când Lila se află în preajma oamenilor inteligenţi care îi fac multe complimente.

Deşi pare un film ce are la bază reţeta unui romance previzibil, care transmite mesaje ce încurajează acceptarea şi incluziunea socială prin magia iubirii, M impresionează prin adâncimea psihologică din spatele gesturilor simple. Regizoarea ştie cum să redea credibil o relaţie în care problemele şi conflictele apar odată cu diferenţa de educaţie dintre personajul feminin, cu aspiraţii înalte, şi cel masculin, reprezentând acea categorie ameninţată de pericolele marginalizării şi ale abandonului şcolar.

Mo va oscila între atitudinea de susţinere a partenerei şi teama că schimbările pozitive din viaţa ei vor naşte o prăpastie între ei şi vor demasca analfabetismul lui. În schimb, Lila va fi prinsă între curajul de a-şi exprima ferm opiniile şi dorinţa de a fi apreciată de cei din jur şi încercarea de a nu-l face pe Mo să se simtă inferior.

Prin delicateţe şi naturaleţe, actorii Sara Forestier şi Redouanne Harjane oferă autenticitate personajelor mai ales în scenele în care acestea se confruntă cu teama de abandon, de succesul în plan social, ce ar putea distruge coconul securizant al intimităţii din cuplu. Această frică de pierdere a celuilalt şi de revenire la izolare este veridic redată de Sara Forestier atunci când evoluţia unuia dintre personaje ameninţă echilibrul relaţiei prin schimbarea rolului şi implicit a raportului de putere.

Pe măsură ce Lila se apropie de marele eveniment care o va forţa să-şi depăşească temerile – examenul de bacalaureat – ritmul suav al scenelor capătă o infuzie de imprevizibil şi dinamism. Noul ritm ce absoarbe tensiunea din cuplu şi confuzia aambelor personaje îl va ţine în priză pe spectatorul ataşat de Lila, făcându-l să se întrebe dacă va asista la încercarea ei de a-şi depăşi teama sau la tendinţa de autosabotare în ultima clipă, astfel încât să nu evolueze pentru a nu mări şi mai mult prăpastia între ipostaza evoluată a ei şi iubitul necizelat, devenit singurul care i-a oferit dovezi de afecţiune.

Citeşte şi A Taste of Ink (Compte tes blessures) – Strigătul tatuajelor

A Taste of Ink (Compte tes blessures) – Strigatul tatuajelor

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here