Malcolm – Un roman original despre adolescenta si maturizare

0
626

Unde ai fost tu, James Purdy, până acum? Îţi vine să întrebi dacă nu i-ai mai citit vreo carte şi îţi plac acele poveşti duioase cu personaje excentrice şi întâmplări ce seamănă cu derularea unui film ce jonglează cu absurdul şi turnura suprarealistă camuflată în comportamentele extravagant-demonstrative, de zici că s-au întâlnit Ionesco, Boris Vian şi burghezii lui Bunuel trimişi direct în high class-ul american din era de aur a jazz-ului.

Malcolm, debutul ce l-a propulsat, la finalul anilor ’50, pe James Purdy în rândul celor mai mari scriitori americani, poate fi considerat un bildungsroman insolit, ce incorporează misterul unei alegorii, stranietatea şi ambiguitatea unor scene de teatru absurd şi ludicul unui basm contemporan cu mesaj satiric. Exact ca într-un basm despre iniţierea în farmecul, dar şi în greutăţile şi provocările vieţii – în cazul acesta al societăţii moderne, multistratificate şi considerate un cabinet de curiozităţi – în centrul acţiunii se află un protagonist necopt, nimeni altul decât Malcolm, un adolescent de cincisprezece ani ce îşi petrece zilele abia dezlipindu-se de banca din faţa hotelului de lux unde a fost cazat de către tatăl său, pe care îl aşteaptă descumpănit şi care a dispărut în condiţii enigmatice.

Ca în orice basm, apar şi personaje care mai de care mai ciudate, năstruşnice, unele simpatice şi pline de compasiune, altele frizând ridicolul şi întruchipând tot ce are societatea din marile oraşe mai hâd, pervertit, decadent şi trist. Aceste personaje pline de culoare şi de obiceiuri ciudate şi comice, fie îi voi arăta calea lui Malcolm, ghidându-l, fie vor simboliza trecerea de la un nivel la altul al iniţierii şi al situaţiilor-limită, pe care le are de înfruntat pentru a trăi fără protecţia tatălui său.

Nevoit să călătoreasca mereu alături de tatăl său, Malcolm duce viaţa unui inadaptat nomad, care nu prea ştie cum să se poarte cu semenii săi, de parcă ar fi odrasla unui magnat, închisă într-un turn de fildeş, departe de muritorii de rând şi care, aproape falit, după ce nu îi mai are pe ai săi aproape, trebuie să înveţe cum să se comporte şi să comunice tacticos cu oamenii din jur. În ajutor îi vine un faimos astrolog pe nume Cox, devenit ghidul său în călătoria prin viaţa lipsită de securizarea parentală.

Astrologul are o listă de contacte, unul mai excentric decât altul. Îi va da lui Malcolm adresele acestora treptat, încât să ai impresia că vizitele puştiului derutat în casele acestor personaje de basm caricatural având accente de piesă de teatru absurd, cu viaţă de boemi strâmtoraţi sau cu fastul unor aristocraţi ce se dedau şi distracţiilor pestriţe, sunt de fapt nişte probe de încercare pentru a-şi dovedi maturizarea, astfel încât să fie trecut la un nivel superior al adaptării la societate.

Ori de câte ori Malcolm nimereşte în casa vreunui astfel de personaj – de la conacul victorian al unui enigmatic antreprenor de pompe funebre ieşit la pensie la casa petrecerilor cu jazz deţinută de o pictoriţă – ai impresia că prin faţa ta se perindă un alai de tipologii luate din lumea reală pentru a le fi modificate până la distorsionare caracteristicile, purtările şi gesturile, astfel încât să pară ieşite dintr-un cabinet de curiozităţi. Purtările unora par aberante, dramele, exacerbate şi exteriorizările de o spectaculozitate teatrală, adaptată perfect la atmosfera din reşedinţele somptuoase ce par un sanctuar al ciudăţeniilor mai mult sau mai puţin amuzante. Apariţia lui Malcolm în casele personajelor din lista de adrese ale astrologului îţi creeaza iluzia că ai nimerit în mijlocul unui performance ilogic, năucitor, în care fiecare îşi joacă exibiţionist propria dramă, atribuindu-i lui Malcolm rolul spectatorului perfect. Această perindare excentrică va deveni fascinantă pentru cititorul ce preferă cinematogtafia avangardist-experimentală sau teatrul absurd, şi mai ales romanele în care temele clasice glisează spre zona straniului a cărui sursă este greu de identificat, fiind bine pitită în realul normalităţii.

Deşi la început este prezentat drept un adolescent ce a trăit mai toată viaţa în puf, cazat doar la hoteluri de lux, cu servitori la cheremul său, izolat de viaţa reală, Malcolm nu este un egoist cu nasul pe sus. La fel de plăcute precum manierele sale de vlăstar cu sânge albastru, de gentleman în devenire, acesta impresionează prin candoarea şi prin dorinţa de a-şi face prieteni chiar şi în rândul personajelor ostile. Se ataşează de cei din jur şi oscilează între frica de a a renunţa la vechiul stil de viaţă după inexplicabila dispariţie a tatălui şi ofertele de a începe o existenţă nouă alături de personajele cu purtări bizare. De fapt, această oscilaţie, prezentată sub forma unui periplu halucinant în care apar eroi veniţi de nicăieri şi cu obiceiuri stranii, devine o alegorie modernă a maturizării prin ieşirea din zona de confort, dar şi un dialog parodic provocat de şabloanele repetate în romanele de până atunci.

Cartea scrisă de James Purdy te derutează. Are suficiente elemente realiste care să te impiedice să-l încadrezi rapid în categoria romanelor suprarealist-experimentale ce par nişte alegorii postmoderne, însă modul în care tratrează problemele realului, ale societăţii postbelice, printre care însingurarea, snobismul, alienarea, intoleranţa în faţa celor diferiţi, alteritatea privită ca inadaptare, abandonul sau hedonismul ca protest împotriva înstrăinării sau inadecvării, te fac să te simţi asemenea unui vizitator intrat într-un univers paralel, unde firescul capătă note aberante, ca într-un film inovator. În această derută indusă cititorului şi care va fi prelungită până la finalul romanului se regăseşte plăcerea lecturii. Te învăluie o stranietate care, în loc să te sperie, îţi stârneşte acea curiozitate hrănită de un roman despre care îţi vine să spui ca este altfel, deşi atât de aproape de temele obişnuite inspirate de probleme cotidiene.

Malcolm trezeşte duioşia copilului care ai fost cândva, apetitul pentru insolit al cititorului nonconformist şi întreţine acea lume stranie pe care vrei să o găseşti atunci când râvneşti la nişte lecturi cu adevărat originale. Îţi va rămâne multă vreme în memorie datorită unui talent aparte al lui James Purdy în a întreţine stranietatea, dar mai ales acea linie fină dintre bizarul devoalat într-un mod rafinat şi firesc, atunci când îşi contruieşte personajele cu manii ieşite din comun, dar cu trăiri şi drame tipice omului obişnuit.

Insloitul vecin cu vărul nord-american al realimsului magic nu te îndepărtează de lumea personajelor, în ciuda unor detalii halucinante. Stilul autorului îmbibat în melancolia duioasă îţi trezeşte empatia ce facilitează legătura emoţională dintre tine şi protagoniştii ce par să aibă acel ceva nelumesc.

Malcolm - copertaEditura Vellant

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here