Medio Monte – succesorul letrismului si al artei postale

0
314

Pe 30 septembrie, la MNAC, a debutat la București, în cadrul festivalului Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent, spectacolul de teatru – performance, Medio Monte. Creat în sânul mișcării artistice baimarene, Medio Monte este departe de a fi teatru independent, ci mai degrabă intră într-o categorie aparte, aceea de întrupare a unui manifest artisic. 

Mai precis, aspectul piesei, așa cum am putut-o vedea la MNAC, se bazează pe piesa scriitorului Marian Ilea, intitulată Societatea de socializare din Medio Monte și pe manifestul artistului Mircea Bochiş despre Letter Poem, sau Poemul – Scrisoare. Ce implică acest manifest? O strigare către artiștii din toată lumea de a selecta un fragment din piesa lui Ilea și de a-l scrie pe un plic însoțit de desene, alte texte sau decupaje care ar ilustra mai bine scenele. Astfel, plicul se prezintă pe sine ca un obiect de artă, detașat de scopul lui de a servi ca mijloc de comunicare. În fapt plicul nu ar trebui să conțină vreo scrisoare, ci doar foi goale. Foarte mulți artiști atât din țară cât și din străinătate au răspuns chemării, plicurile acestora putând fi văzute pe un panou expozițional opus zonei în care s-a ținut piesa.

Elementele Poemului-Scrisoare amintesc de mișcarea mail-art (arta poștală) a anilor 60, care presupune  elemente similare însă, care nu limiteaza artiștii participanți la un anumit text și viza vederi sau plicuri de dimensiuni mai mici decât cele propuse de Mircea Bochiş. De asemenea, denumirea de Letter Poem mai mult ca sigur face referință şi la mișcarea letrismului, inițiată de Isidore Isou în anii 40 ce propunea deconstrucția poeziei tradiționale (homerice) și realizarea acesteia prin anumite simboluri, imagini sau note muzicale plasate mai mult sau mai puțin arbitrar.

Revenind la piesă, primul lucru care atrage atenția este cușca metalică în mijlocul căreia se află platformă circulară care separă personajele de public, concepută de Helmut Stürmer. Pe o parte a ei este o reprezentare a unui labirint, iar pe alta, sus, avem o galerie de oglinzi. Aceasta e menită a reprezenta Medio Monte, un oraș fictiv situat undeva în România. 

Regizoarea Mihaela Panainte se inspiră din expresivitatea teatrul No (japonez) pentru a crea două personaje, Liz și Henrieta, interpretate de Florin Vidamski și Richard Balint, ce amintesc de nobilele baroce prin hainele de epocă, iar apartenența lor la teatrul japonez este sugerată de fețele lor pictate cu alb. La puțin timp după ce începe spectacolul, realizăm că platforma se rotește, și odată cu ea și personajele. În timp ce se învârt, ele poartă o conversație parcă de salon burghez, de factură absurdă, cu un al treilea personaj, domnul Lang, pe care îl auzim doar în căștile ce ni se oferă la intrare. 

Prin implicațiile ei în ceea ce privește arta actuală românească și popularizarea școlii baimarene, dar și prin senzațiile ireale și ambianța stranie pe care le creează personajele, sunetele și muzica, Medio Monte este o experiență de neratat pentru orice împătimit al artei contemporane.

 

Pentru a vizualiza Scrisorile – Poem consultați pagina lui Mircea Bochiş.

 

Pentru a citi textul piesei, accesaţi acest link

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here