Melancholia


Premiera: 30 September 2011
0
380

Lars von Trier intra din 30 septembrie in cotloanele cele mai ascunse ale mintii noastre cu un nou film, Melancholia. Se pare ca regizorul sufera de o depresie pe care nu o poate tine la distanta decat regizand intr-un ritm mai alert decat in anii trecuti, asa ca vedem Melancholia in mai putin de doi ani de la ultimul film, Antichristul.

Filmul are doua axe conceptuale: melancolia ca stare psihologica tipica romantismului si sfarsitul lumii produs prin coliziunea Pamantului cu o alta planeta.

Ideea filmului, aceea de a urmari reactiile psihologice ale unui melancolic (Kirsten Dunst) mult mai lipsit`de anxietate decat un "om normal" atunci cand e confruntrat cu sfarsitul lumii, i-a fost inspirata lui Lars von Trier chiar de psihiatrul lui. Ideea s-a dezvoltat si prin discutiile cu Penelope Cruz, care trebuia sa interpreteze rolul. Penelope a contramandat angajamentul. Intre timp, Dunst a primit la Cannes premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, in ciuda scandalului de la conferinta de presa in care Von Trier a facut glume incorecte politic (legate de nazism) si a fost declarat persona non grata la Festival.

In oglinda cu personajul melancolic este "omul normal" din film, sora personajului lui Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, actrita principala din Antichristul. Daca Kirsten Dunst nu are nimic de pierdut in cazul apocalipsei, viata fiind un ritual golit de sens pentru ea, in timp ce moartea este o realitate mult mai puternica, Charlotte are nelinisti si anxietati mult mai coplesitoare.

Alaturi de Dunst si Gainsbourg, joaca alti actori sclipitori ca Charlotte Rampling, John Hurt, Kiefer Sutherland, Stellan Skarsgård  (un obisnuit al filmelor lui von Trier: Dogville, Dancer in the Dark, Breaking the Waves etc) si Alexander Skarsgård (actorul din serialul de televiziune despre vampiri, True Blood, fiul lui Stellan Skarsgård).

Filmul trateaza sfarsitul lumii ca si Armageddon-ullui Michael Bay si alte filme hollywoodiene, dar ce diferenta in abordare. In acelasi timp, Melancholia este un film romantic, impartasind o ideologie comuna cu comediile romantice hollywoodiene, dar, din nou, cat de diferita trebuie sa fie abordarea lui Von Trier. (Lars von Trier a incercat sa urmeze in Melancholia canoanele originare ale curentului romantic; pentru asta a ales Richard Wagner, uvertura la opera Tristan si Isolda, ca si coloana sonora care deschide filmul.)

Va fi un film ciudat, scormonitor, nelinistitor, asa cum ne-a obisnuit Von Trier, dar urmand o estetica romantica. Vom vedea o nunta, oameni frumos imbracati, fast, in general tot filmul are alt aer estetic, e mai scrobit si dichisit, cu un anume chic; mult diferit fata de rugosul Antichristul, unde simteai cum cazi printre crengi si cum te afunzi in pamantul reavan. In interviul de pe site-ul filmului, Lars von Trier isi exprima nelinistea ca s-ar putea ca filmul sa fie prea nice, incat oamenii sa gliseze la suprafata filmului fara sa caute mai adanc.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here